În roți
1
Bețele
mai mari, mai mici
chiar bâte, coșcogea dârjale
se găseau din belșug până
ce-a fost s-apară roat
a roțile….
Puzderia de bâte așteptase noian de vreme
să apară roata
roțile
să se poată pune piedică în ele
ca într-un fabulos spectacol contra mișcării
contra… progresului – neavând altceva la îndemână î
n loc de bețe bucătăresele pun în roți melesteie
făcălețe
linguri de lemn…
Pentru atare treabă
ciobanii folosesc ciomege noduroase
uneori vreun apostat
pune în roți toiagul său de ex-rang înalt;
jucătorii de baseball folosesc bâtele lucioase
cei de la golf polo și hochei – crosele
tenismenii – rachetele
snookeriștii – tacul
canotorii – vâslele
căruțașii – codirișca biciuștii
pescarii – undițele
schiorii – schiurile
mascații de la scrimă – floretă spadă sabie
cei de la snow-board și surfing – plăcile;
bătrânii
orbii
jucătorii de crichet
de oină
mareșalii folosesc bastoanele
dirijorii – baghetele delicate
vărguțe de care ascultă Bach și Mozart…
Așa
la generala clacă de pus bețe în roate
să ajute cu toții la o mare faptă comună
pe care o ia de necesară
de bună
chiar și veverița alergătoare
ca-n uitare
în roata-colivie (goana ei
s-ar putea numi perpetuum-etcetera);
câteodată
contra propriei plăceri nebune de-a alerga
neostenitor
amețitor
veverița gândește că nu ar fi rău ca cineva
să-i pună bețe în roată…
2
Privim în urmă. Pe zăpada albă
perechi-perechi se-nșiruie dâre de tăciune
și ne întrebăm: Au când le-a fost mai bine
dușmanilor – în primăvară-vara
tinereții noastre
sau acum
în fapt de iarnă
când sub tălpi de sănii ei presară
scrumul bâtelor arse
pe care deja
nu mai au cum în roți a ni le pune?
Rimă
rimă – tu
mică iapă de tracțiune
reușești să duci unele poeme
până la bun sfârșit – sfârșindu-le
opintești
la sonete obrintite
ca la o grapă de dragul grapei
și gropii
ca la o boroană fără bornă
îmbumbezi epigrama ca pe
o jiletcă strâmtă
rimă – tu regină a morții
pardon – a nopții (poeziei)
Bătăturile de cristal
(aproape diptic)
1
Migdalată dolofană
luna-i față genghis-hană
pe care-o înnobilează
stelele orientale
mirosind a portocale
și jucând cristale-n lustră
tainică și zarathustră –
bătături și cicatrice
ce le-avu pe creier Nietzsche.
2
Ai vrea să juri de azi înainte
de azi în toate celelalte cuvinte
care ar putea urma
care își vor lăsa urma pluralistă
ca o salbă de icre în semnificație infinitezimală
prin urmare
ca o discretă și inofensivă abjurare
să juri că de azi încolo
nu vei mai folosi numele lui Nietzsche
nu vei mai cita din acest cintez al filozofiei-cinteze –
prea e plină lumea de clișeul-strigare
parcă zaharisit – alias zarathustrit…
Ai vrea să juri
dar
crezi că ar fi imposibil
la grăitul lui Zarathustra
să nu te simți mic
umil
de ți se pare că în cap îți cad constelații
și cădelnițe cerești
ca în banalul apartament – lustra
e drept
din cristal de Bohemia
ceea ce însă nicidecum nu schimbă raportul clișeului
cu filozofia
cu poezia
cu ezia ca
o turmă de iezi…
Zbor
Pentru ca în fine
și
la timp
sau invers –
la timp
și
în fine
să se deschidă
parașuta acestor idei
voi proceda în cel mai simplu
și eficace mod
la sfârșitul lor
în loc de inelul de care să tragă
pa-
ra-
șu-
tis-
tul
punând majuscula mirării
O
Poezia în Arctica
La Polul Nord e absurd
absolut nefondată
celebra interogație a lui Villon:
„Unde sunt zăpezile de altădată?”
Însă odată acolo la Polul Nord
cineva a recitat nazonat acel vers
întrebând franțuzește:
„Mais où sont les neiges d’antan?”…
„Aici!” – i-au răspuns urșii albi.
Dar ca pe un dar al vieții l-au cruțat
nu l-au păpat…
Iar cel cruțat a înțeles el ce a înțeles
după ce trecu primejdia
având impresia că polul nord
se oglindește în ocean exact ca polul sud
doar că invers.
Comentarii recente