Cumpăna

Crispare

zidită între

gând și cuvânt

foarfecă

nedorite scurtări.

Rădăcini de complicitate-

iedera crispării-

Își cresc

răsfirate tulpini

Până-n ruga

amurgului cu lumina,

când școlăriţa

își va păcăli guvernanta.

 

Cât am lipsit?!

Am întors spatele

copiilor noștri,

preţ de câteva clipe.

Răzleţe aș fi zis,

nesemnificative, în învălmășita

scurgere a timpului meu.

Câteva momente pentru administrarea cotidianului, c

âteva pentru procedurile

operaţionale ale profesiei mele,

altele, puţine pentru mine și semeni.

M-am reîntors și i-am privit.

Străini.

Doamne, cât am lipsit

și ce s-a petrecut cu ei,

de i-am găsit cu gheare

și arătându-și colţii?!

 

Cu ploaia

Am plâns cu ploaia.

Eu de ciuda anilor,

Ea în ciuda norilor.

Am plâns împotriva ploii.

Eu împotriva ei,

Ea strigându-mi,

în șiroaie, numele.

Ne-am simetrizat amândouă apele.

Ea bulbucind rodnic,

Eu în falsul meu rod.

„Mirii vor fi iubitori și fertili

azi” – mi-ai spus

Și-am pornit să râd în cascade.

M-am prins în dansul

Tunat și fulgerat al ploii,

Scurgându-mă sărat printre genele tale.

 

Aberaţie

Cică,

copilul este liber.

Atât de liber,

încât poate

să-și decidă singur

numele și

viitoarele apucături.

Femeiești sau bărbătești.

În numele libertăţii depline,

a „drepturilor omului”,

-politically correct!-

împotriva evidenţei!

Una mică dimineața… spală greața?

 

Sanatoriu pentru fluturi

Înţeleg…

livada ta s-a-mbolnăvit.

Invazie de fluturi agonizând.

Toţi sângerând.

Toţi văduviţi de zbor.

Să nu disperi…

îi voi găzdui

în sanatoriul meu.

Și după ce-i voi fi

dezintoxicat de lume,

Și după ce aripile

li se vor fi colorat

din nou cu vise,

Am să ţi-i expediez.

Ca să-ţi îngrașe livada.