Plouă…

Oamenii sunt uzi,

niciodată nu au știut

cum le plouă peste tinerețe.

 

Un ocean deschis

în bolta cerului cu vreme,

de unde aceasta se trece

printr-o ploaie surdă

ținându-i un timp,

o clipă… Mereu!

 

 

Înger și demoni…

Pe bucata mea de pământ

ai înălțat un munte de întrebări

și m-ai pus la păstrare

printre cuvintele-ți pașnice

lăsându-mă cuprins

într-o poveste de liliac.

 

O fantezie vorbită într-o limbă

de iubire… Ciuntită

de invidia ochilor din jur!

 

 

Roma…

O pasăre își îneacă zborul

în apele cerului Roman

lăsându-și umbra aripilor

garant unui palmier uscat.

 

Dincolo de pod, o curvă beată

își paște iarba-ntre gunoaie

încercând să imite dansul

ultimului gladiator violat…

Sub adopție de patrician!

 

 

Iubiri și miri…

Pe sânul tău cu sorii verzi,

îți cade părul flori, livezi

, iar nurii tăi, lumini viclene,

mi-aleargă sângele prin vene.

Tu-mi vii cu trupul plin de ploi

picate-n vremi trecute și-mpreună

ne ștergem tâmpla ce suspină

sub un ram plin de lumină.

Auzi… Cum se-ntorc cernutele iubiri

și-n dansul lor de noapte,

se-așază peste miri?

 

Mi-e somnul dus, adânc, grăbit,

în vrej de vis sunt risipit…

Te strâng în brațe de monadă

ca pe-o muză prinsă prin livadă!

 

 

 

Perpetuum…

Sunt stei pe ochiul nopţii,

strănut în gol și apuc luna de urechi,

mă împiedic și strivesc o roșie cu nepăsare

și încerc să pot până în spuma dimineții.

 

Doar atât mi-a fost să-mi fie.

În rest aștept…

Orizontul mi se termină de ieri,

reîncepe la fiecare infinit de mâine,

uit de unde m-am înecat ultima dată

și o iau neschimbat de la început.

Devin o spirală într-un sfârșit infinit!

 

***

Din somnul mării,

otrăvit…

Un val sângerează

în lacrima unui poet.

Sub cerul unde marea

țipă…

Țărmul se îngustează repetitiv

topind distanțele și mugurii de timp.

În larg, pe un catarg scăldat

de o furtună…

Un albatros tânjind după uscat

se îneacă într-un zbor imaginar!