ABIA ACUM…

Abia acum

încep să te apropii

să-mi fie dor de tine

în poeme,

când simt că voi pleca

așa, deodată,

cum pleacă primăvara

prea devreme…

Abia acum

încep să văd în tine

un cântec vechi

cântat mai de demult,

cândva, când ne plimbam

prin parc, știi bine,

și nu simțeam nici ploaie

și nici vânt,

 

Și florile

se legănau întruna,

nici nu simțeam

că tălpile ne dor,

treceam așa, la braț,

ca-ntotdeauna

și ne miram

de frumusețea lor,

 

Abia acum

încep să te apropii,

să-mi fie dor de tine

în poeme,

când simt că voi pleca

așa, deodată,

cum pleacă primăvara

prea devreme…

 

 

POEZIE

La noapte am să adorm

cu capul pe masa de scris

și tu mă vei întreba

dacă zbor,

eu voi face un semn

cu pleoapele, ca și când

s-a închis cerul

în spatele unui nor…

 

Nu ar trebui

să te apropii de zid,

umbra mea

stă la fereastră și plânge,

visele sunt tăiate

cu un cuțit,

nopțile sunt acoperite

cu sânge…

 

La noapte am să adorm

cu capul pe masa de scris,

cuvintele se vor așeza

pe hârtie,

tu mă vei întreba

dacă zbor sau visez,

viitoarea mea poezie…