Poeme

***

Ăla care putu să facă

Își strânse-ntre sine istoria ca-ntre buci;

Grămădi pe aragaz creme și portocale,

Se ticăloși manevrând păduri.

 

Ăl mai bătrân căscă gura-n locul șarpelui și zise: ioc!

Alții veniră, se suiră pe el

Crăcindu-i memoria până-și arătă.

Tovarășii mureau dejugați,

Criticii se popiseră.

 

Acest viitor e greșeala mea,

Mi-e și rușine că v-am notat,

O să-mi distrug opera operând Și voi nu.

***

Am răbdat în nădragi cutremurători

Cuvintele mele să-ți dea să sugi

Și istoria să nu

Sau aproape.

 

Cu piatra din locul inimii

Voi da-n voi,

Mama voastră de limbi obeze.

 

Cu pași de hrean,

Cu aleasa discreție a păstârnacului,

Criticii literari și hingherii politici

Veniră.

 

O, turbate mofturi

În valize colindând Europa!

***

Așa și meriți,

Nu te uiți cum arăți?

Cu deștiu-n gură călcat

Pe dești de tramvai,

Experimentat în derâdere.

 

O, sezoane, o palate,

Ai vrut o vacanță, ia de-aici!

Nu ești decât un popor, ce mare rahat!

 

Am obosit și tu nu vii

Nici prin Pentagon cu avionul boțit,

Nu dorești răul nimănui

Care are septicemie.

 

O, sezoane, dura-mi-aș conacul

Și iar insist pe statuia eroului.

***

Să te-ntreb ca de la Iov la Voi

Încotro?

 

Duci de râpă spovediți de hoți minimali,

Mult aer în nostalgia cazanului

Își iau zborul abnegații și alocuțiuni.

 

Dincolo de cer, mortul are tâmplele verzi

Ca un ocean de stridii înmieresmate.

 

O, epicentru, mărire ție, mârtan drogat!

Eu te iubesc, dar pus în jug de călău

Să-ți numeri obsedat, cu bale lungi,

Intensitatea ierbii.