Pe marginea subțire
Cu tălpile ude
Dimineața aceasta calcă pe trotuar,
Pe tocul ferestrelor, până pe marginea subțire
A inimii mele.
Plouă
Moale, ondulat, ca o muzică leneșă coborâtă
Dintr-un samovoar uriaș, suspendat peste toate
Dramele.
Miroase a cărbune încins ziua de ieri, a catran,
Dar cui
I se mai năzare să răscolească trecutul
Când plouă
Moale, ondulat, ca o muzică leneșă coborâtă
Dintr-un samovar, pe marginea subțire
A lumii?
Secvență epistemiologică
Uite,
Ciugule pasărea geamul lipit de cer.
Adună
Bob cu bob nisipul de pe plaja
Albastră
A intimității mele aproximative.
Răstoarnă
Pasărea asta fotoliul în care ațipeam
Citind
Despre teoria cunoașterii, senzații,
Rațiune.
A cui este, domnilor, pasărea asta
Care își face de cap?
Danger!
Poeții
Sunt niște extraterestrii deghizați
În oameni.
Fiecare cuvânt
Este o planetă demnă de cucerit
Își spun ei, bâțâindu-se pe sub trapa
Cu lumină fumurie-a veiozei
De aceea
Vă avertizez să nu mai lăsați cuvintele
Nesupravegheate
Mai ales Primăvara când pot
Încolți în mintea acestor extratereștri.
Poeții.
Nici nu știti ce pericol vă paște!
Escapade
Aveam câteva escadrile de avioane din
Hârtie.
Când voiam să scap de făcut lucruri
Serioase,
Pentru oameni mari,
Mă urcam într-un avion și zburam peste
Casele acelea înalte, înalte
Peste salcâmi, fântâni, peste întreaga Câmpie.
Dedesubt,
Lumea părea alcătuită doar din păpădii
Și furnici.
Plus câteva păsări zburând ca și mine, zevzece.
Am uitat să mentionez. Toate se petreceau
În Copilărie.
Cântec pentru cineva străin
Să nu crezi
Că te va mai așeza cineva în capătul mesei,
Al bucatelor,
În afara mamei.
Cui să-i mai pese de tine, străinule?
Mergi mai departe, deranjezi când întârzii
Pe la porțile
Care nu te mai recunosc.
Le-au schimbat noii stăpâni, încuietorile.
Te latră într-o bună zi chiar câinii
Cărora le-ai dezlipit ochii
Și le-ai arătat cum să se apropie de oameni.
Să nu crezi
Că se vor întoarce la izvor,
Apele care au adormit jos în câmpii, amnezice și tare
Bătrâne.
Comentarii recente