Alt țărm

Se surpă sub un val un țărm trufaș

Alt tărâm rămâne-n urmă să vegheze C

um toate-n preajmă stau să se așeze

Să se întoarcă timpul pe făgaș

 

Mă-ntorc și eu cum unde curg

Ținând oglinzile lichide-n palme

Se întretaie între flamuri calme

Străfulgerări aprinse de amurg

 

Unde-ai plecat tu zi a fericirii

Unde sunt eu în tainicul destin

S-au ofilit degrabă trandafirii

 

Nici viața nu e adesea un festin

Îmbătrâniți acuma sunt și mirii

Cei dragi departe-s și ce greu mai vin

 

 

Cercul

 

Se răsucește-n sine pe străvezii spirale

Pe aripile frânte mai lasă scânteieri

Să se rotească pururi – ca orice om mai speri

Să fii măcar o parte a unduirii sale

 

E răscolit nisipul de treceri abisale

Chiar valul îi adună secretele puteri

O cavalcada-n care ai putea să pieri

Ca-n pâcle reci din zări autumnale

 

Cu urmele tot mai adânc pătrunse

In semnele astrale ce-n ele ne-au inclus

Doar viața n-are vârstele ascunse

 

Și-n drumul ei am fost când jos când sus

Un cerc murind ca un vârtej de frunze

Supus vremelnic unui tăcut apus

 

 

Fantoma

 

Umbra e după noi e parcă vie

Noianul ei de spaimă încerci să nu-l alungi

Fantoma asta neagră cum oare s-o arunci

Să-i spui măcar o dată mai du-te în pustie

Corabia pe mare – această erezie

Își vede peste valuri înfricoșat catargul

Și nici privirea nu mai cuprinde largul

Ce-n orizonturi triste torentele își scrie

Cum să-i alunge umbrei fantoma jucăușă?

Nu poți să o lași nici dincolo de ușă

În dansul ei e un miracol straniu

Săgețile mirării ți se întorc în craniu

Alergi fanatic și îți vezi într-o oglindă

Ciudata arătare ce vrea să te cuprindă.