Iunie

Copilul ce eram pitit în file de carte,

Cu genunchii zdrobiți pe trotuarele sparte,

Cu răni sărutate de zâmbetul mamei,

Cu cântecul doinei, prigonitoare a spaimei

De întuneric, de bubă, de rău, de deochi,

Revărsătoarea de stele in mirații mei ochi.

 

Copilul ce-am fost și cel ce m-am vrut,

Cu cântecul mamei și cu răni ce-au durut,

Azi strânge cu brațe de suflet cernit

Icoana copilului în amintire zidit.

Unde se duc toți copiii din noi,

Cum se mai joacă în zile cu ploi

Sau în soarele verii, orbitor și torid,

În dogoarea iubirii de neostoit?

 

Copilul ce eram pitit în file de carte,

Mă strecor în femeia cu visele coapte,

Furișat în albume si-a dorului lacrimi-

Zburdalnic, lumina prefir peste zbateri.

Mărturisire

Ne-am cunoscut acum 25 de frunze.

Îmi plăcea cum râzi.

clinchete și muguri dansau peste sclipirile

dinților tăi

licăriri și vioiciuni străluceau pe sub pleoape

în filigran desenate

îmi plăcea mult cum râzi

nu râdeai pentru mine

și nu știai că exist

râsul tău sfârteca inocent

pânzele iluzoriului vis

râsul tău pudra aerul viciat

de furibundul regret

din orgoliile bărbaților neștiuți

emanat

erai doar tu

și era râsul tău

îl dăruiai cuiva

devenit speranței mele

călău

 

Lume bolnavă

Lume, rostul tău se schimbă-n fervoare

Rotirea vertiginoasă zdrobește secunde,

Te înscrii pe orbite în plină mișcare,

Particula Domnului în sipetul tău se ascunde.

 

Lume, nu știi nici tu încotro te îndrepți,

Faci salturi mortale pe drum înfundat

Și continui să crezi că imensul destin hărăzit

Pe vecie doar ție din geneză ți-e dat

 

Hei, Lume! Te-ai oprit să inspiri

Milenarele fire de ozon calcinat.

Se-mpregnează în tine nevăzutele toate

Ca-n bolnițe vechi ți-e plămânul uscat.

 

Lume, Lume! De frisoanele morții

Scăpare nu ai și-ngrozită te zbați.

Când te oprești la hotarele sorții

Genunchii ți-i pleci, să poți să te-nalți.

 

 

HAIKU

Neliniște

 

Curg frânghii de lumină

Și patimile zboară în neant.

Undeva, o inimă se zbate.

 

Îngândurare

Se scaldă piscurile în lumină,

Zarea s-aprinde din zumzet.

Din zenit descinde peste mine gândul.

 

Bocet

Flori pe veci mutate în cer,

În pletele îngerilor așezate.

Pe pământ, inimi de mame străpunse de săbii.