LAMENTAȚII?…

Din zbuciumul vieții de ieri și-alaltăieri

M-au colindat speranțe de bine și păreri

Visatele speranțe mi s-au prelins aiurea

Ca tainice umbriri ce-ntunecă încet pădurea

 

Pădurea mea de-un verde crud și-nmirezmată

Ce nu părea a se mai usca vreodată…

Și iată-mă ca un copac bătrân și desfrunzit

Cu lamentări perpetue din treacătul venit…

 

Ce treacăt…ce venire… din orizontul gol și-anost

Încep să cadă frunze… să nu mai fiu ce-am fost…

Ce-am fost ? Un copăcel ce se voia departe

Cu file scrise-anume într-o frumoasă carte

 

Sperând la nemurire… la zborul către stele

Luptându-mă cu viața am mai ieșit din ele

Aș vrea să fiu copacul vrednic, înalt și demn

Credința-n Dumnezeu să fie sublimul meu consemn…

gustar 2021

 

O ICOANĂ…

Ți-am zugrăvit din cuvinte-o frumoasă icoană

Pastel de culori izvorând din profunde abisuri

Prin patimi și umbre-n telurica goană

Imagini plămădite-ntre aspirații și visuri

 

Fiecare silabă suavă avea o culoare

Pe frontispiciul străduințelor mele

Încercând imagini de măiestrită savoare

Zămislite din aur și pulbere de stele

 

Din irizări de rouă ți-am făcut o cunună

Din frunze de toamnă castaniul din plete

Fața din stropi de zăpadă și raze de lună

La gât perle sidefii înșirate pe-ndelete

 

În inima mea un mic colțișor nu degeaba

Adăpostea o icoană zugrăvită-n cuvinte

În care culoarea se-mperechea cu silaba

Prin imagini ieșinde din curate simțăminte

 

…Păcat! În trecere vopseaua s-a mai șters

Cuvinte răstignite printre ere

Și din imaginea pictată-n univers

Rămase-n urmă neculoare și tăcere…