INIMA LUCHIANĂ

când vei uita va trebui să mor

nu va mai fi loc nici lume nicăieri

vei fi cu mine dincolo de zbor

și doar iubire vei veni să-mi ceri

și îți voi da cu-asupra de măsură

spre-a nu-mi visa definitiv plecarea

cuvântul meu te-a sărutat pe gură

în gura mea să te închidă marea

vei reveni la mine într-o seară

să te culc în visul ce mă lasă

numai cu tine și va mai fi țară

să te iubesc la Coruieni acasă.

ALTĂ ÎNDEPĂRTARE

de dragul tău voi închide cândva porțile

vor fi lângă mine doar stele speriate de întunecare

și ochii tăi mai senini decât viețile sfinților

îmi vei săruta fruntea ce a visat și iubit

genunchii pentru ultima oară

și zilele noastre ca florile de vară

mulți vor vorbi despre un mort fericit

dar nu voi fi eu

CÂND LUMILE

când aripile noastre vor fi brațe

neîncetat vom fi împreună

pe pământ amândoi

să ne scriem viața cu lună

inima mea se va întoarce

să trăiască mai departe cu tine

când brațele noastre vor fi aripi

și cerul meu te va ține

până în lumea de mâine

până în lumile toate

pe muntele tău și în mare

iubindu-te-n imagini și date

FEMEIA DE LÂNGĂ INIMA MEA

tu ești femeia care mă va întoarce acasă

Luana

inima ta va plânge atunci plâns nelumesc și străin

ultima oară ochii iubiți

cei mai dragi din toată lumea asta mi-au fost ochii tăi

vor plânge pentru mine

pe mări pe câmpii risipite senină va fi dimineața aceea

îmi voi așeza fruntea pe rochia ta și inima

îmi va închide ochii

în toate nopțile când n-am să mai fiu

va arde cu iarba pe culmi

ÎN MUNȚI CU TINE

tânăr aș fi fugit cu tine în munți

te-aș fi iubit cum nimeni nu a mai făcut-o

primăvara grâul neîncetat rodind

și numai din iubire m-ai fi cunoscut

de lângă tine nu m-aș fi desprins

n-aș fi plecat de lângă sânii tăi

și ți-aș fi scris sonetele pe pernă

din munți mereu m-aș fi întors în văi

în valea ta s-ar fi întors oceanul

pe unde mări veneau să le numesc

să fie fiii mei cu gust de sare

și doar sub munte să-i însuflețesc.