Întoarcerea în țara natală

Clopoțeii sună,

Auzind sunetul dulce al unei orchestre

Dispărute,

Și ne aduc aminte tuturor de lacrimile

Care au curs în melancolie.

 

Atât de frumos se deschide cerul,

Iar îngerii vizitează lumea noastră,

Niciun nor nu îndrăznește să se arate,

Fiindcă e timpul să îți învingi temerile

(E o problemă de curaj)

Și să ne arăți calea,

Drumul adevărat.

 

Descompunerea compune obsesia

Noastră frivolă,

Ascultând splendoarea uitării

Care înconjoară pământul ce se învârte,

Se apropie momentul în care vom pleca?

 

Regulile sunt simple,

Dar clipa nu e cea potrivită,

Șterge tot ceea ce vei găsi,

Treci marginile impuse de limitele

Binecunoscute, elimină dușmanii,

Servește scopului nostru efemer.

 

 

Vanitas (Vanitate)

Dărâmă cerul

Și apoi să cazi departe de pământ,

În vanitate.

Vino, întoarce-te la elementele fundamentale

Pentru a sfida ce a fost spus odată,

Distruge fundația minciunilor,

A vanității.

Acolo, pentru tine

Stă în melancolie eufonia ei,

Acolo a murit acum mult timp adevărul

Căutând vanitatea.

 

Arată ce a fost real cândva,

Cheamă, află pentru cine clopotele bat

În momentele cele mai întunecate,

Vanitatea ta.

 

 

Vanitas II ‒ Frunze sângerânde

Inspirația e un teritoriu necunoscut,

Încă un om căzut își îndoaie aripile

Și încearcă să zboare,

Dar realizează că a fost născut pentru

A îngropa morții noștri, fiindcă timpul

Pe care îl avem este limitat,

Dar cel dărâmat trăiește etern.

 

Am văzut odată o persoană căzută

Și era un ucigaș,

Nu trebuie să te temi de el,

Pentru că îți adulmecă frica,

Nu trebuie să respiri,

Pentru că el e mai puternic decât voința ta.

 

Forțele îi atacă pe cei răi,

Cred că e o răzbunare,

Deoarece, deși nu suntem vindicativi,

Ne vom aduce aminte următoarele:

Cum rănile noastre nu s-au vindecat niciodată

Și cum țara noastră a devenit front de luptă

Într-un război care nu a fost al nostru

Și pe care nu ar fi trebuit să îl purtăm

Pe umerii noștri slăbiți.

 

Cheia nopții aparține celor căzuți,

Iar ei sunt pregătiți să deschidă porțile

Către libertatea lor

Și pieirea noastră,

A frunzelor sângerânde iarna.