Ansamblul folcloric „Rapsodia vâlceană” a participat, în Turcia, la două festivaluri internaționale de profil! În contrast cu ideea de globalizare, care tinde să ne „rupă” la nivel planetar de tot ce înseamnă trecut istoric, etno-folcloriştii României se manifestă internațional, preg- nant, pentru a se conserva în mentalitatea colectivă, cât mai fidel posibil, tot ceea ce ne reprezintă în domeniul artei specifice! Pe această linie, a promovării identității noastre naționale, se înscrie şi deja consacratul Ansamblu folcloric „Rapsodia vâlceană”, din Râmnicu-Vâlcea, al cărui dedicat coregraf, Alexandru Dumitrescu, a avut din nou inițiativa, după o impresionantă carieră artistică însumând 44 de ani, de a fi prezent, alături de 13 elevi şi studenți ai Ansamblului, la două manifestări în două oraşe, de pe teritoriul Turciei (între 1-7 iulie a.c.)!

În primul dintre oraşe, Erdek, delegația României a avut ocazia să se deplaseze în ziua de 30 iunie, în mod solemn(cu drapelul României şi pancarta națională), în aplauzele mulțimii de turişti prezenți de-a lungul coastei de nord a Golfului Erdek şi la sud de Marea Marmara, către sediul Primăriei locale! Oficialitățile de aici s-au remarcat printr-un minuțios cadru protocolar, cu urări de „Bun venit!” şi consistente cadouri, față de toate delegațiile țărilor participante. Țara noastră, România, a avut reprezentanți din regiunile Olteniei(Ansamblul folcloric „Rapsodia vâlceană”), Dobrogei(„Luminițe dobrogene” şi Ansamblul din comuna Fântânele) şi Banatului(„Lugojana”)…

Manifestările artistice s-au desfăşurat în prezența unei asistențe copleşitoare numeric, în zilele de 1 şi 2 iulie, etalându-şi valorile naționale 15 formații artistice originare din România, Serbia, Bulgaria, Republica Moldova, India şi Turcia! Ca o „recompensă”, binemeritată, artiştii noştri s-au delectat cu adierea valurilor molcome ale apelor de turcoaz, din superba stațiune a celui mai mare oraş din peninsulă, iar în final cu o croazieră pe un vapor, solitar, efectuată de-a lungul coastei Mării Marmara(având un perimetru de circa 1000 km pătrați). În cel de-al doilea oraş, Canakkale, spectacolele au avut loc, după protocolul organizat în 5 iulie la Primărie, în zilele de 6 şi 7 iulie. Aici, atenția spectatorilor s-a îndreptat spre spectacolul oferit de ansambluri din Romania, Bulgaria şi Turcia, dar un moment de excepție a fost oferit, ca şi la Erdek, de „omul-orchestră” al Ansamblului „Rapsodia vâlceană”, de Ioan Constantin Begu, un virtuos al viorii care a reuşit să ne ofere, prin acompanierea magistrală a membrilor Ansamblului vâlcean, un spectacol de ținută artistică memorabilă! Cariera sa subsumează o experiență artistică de 6 decenii! Este absolvent al Şcolii Populare de Artă din Sibiu… Despre oraşul în care s-a desfăşurat festivalul internațional, Canakkale, se cuvine menționat că reprezenta în vechime ținutul Hellospontos şi se află situat în nord-vestul Turciei (pe coasta sudică a Strâmtorii Dardanele)! Pe teritoriul său, aflat în spațiul geografic euro-asiatic, se află vechea cetate Troia(unde vizitatorii pot să vadă calul de lemn, din filmul „Troia”, donat oraşului după terminarea filmărilor), un gigant port de feriboturi şi, nu în ultimul rând, oraşul aminteşte de eşecul Antantei înofensiva militară din 1915 – eveniment ce a stat la baza renaşterii națiuni turce şi la ascensiunea politică a preşedintelui Mustafa Kemal Ataturk (fondatorul Turciei moderne)!

Chiar dacă aceste micuțe note de călătorie în Turcia se opresc aici, se cuvine subliniat, ca o „cunună” la tot ce a fost, cuvintele rostite de coregraful Ansamblului „Rapsodia vâlceană”, Alexandru Dumitrescu, absolvent al Şcolii Populare de Artă din Râmnicu – Vâlcea: „ Scopul meu artistic este să redau fidel folclorul românesc, pe care îl consider cel mai important din lume, în toate țările unde avem onoarea să reprezentăm România şi specificul nostru național. M-am străduit să fac acest lucru mereu, fiind distins cu multe premii, în toată Europa şi în Coreea. În Turcia, de exemplu, suntem prezenți pentru a treia oară”!

Felicitări tuturor!

 

CONSILIUL JUDEŢEAN VÂLCEA CENTRUL JUDEŢEAN PENTRU CONSERVAREA ȘI PROMOVAREA CULTURII TRADIŢIONALE VÂLCEA

Str. Maior V.Popescu nr.8, 240151 Râmnicu Vâlcea CF 2541258 Tel/fax: 0350/407497; 0350/407498

e-mail: culturatraditionalavl@yahoo.com

www.traditiivalcene.ro Nr…………/ ………………………………

 

 

PALMARES

FESTIVAL – CONCURS NAȚIONAL DE POEZIE PATRIOTICĂ

„NICOLAE BĂLCESCU”

Ediția a XXII-a, 28 iunie 2024

ELEVI

MARELE PREMIU ”NICOLAE BĂLCESCU”

SANDU CRISTIAN ANDREI, Colegiul Național ”Ion Neculce” Bucureşti, prof. Cătălina Olaru

 

PREMIUL I

PĂUNA MARIA ALEXANDRA, Colegiul Național ”Ecaterina Teodoroiu” Tg.Jiu, jud. Gorj, prof. Stănciulescu Florentina Cristina

 

PREMIUL al II-lea

MIERLICI BIANCA-MARIA, Colegiul Național ”Ion Neculce” Bucureşti, prof.Olaru Cătălina

 

PREMIUL al III-lea

RADU ANA RALUCA, Colegiul Național ”Ion Neculce” Bucureşti, prof. Olaru Cătălina

PUIA MARIA EMANUELA, Colegiul Național ”Unirea” Tg.Mureş, jud. Mureş, prof. Motorga Maria

 

MENȚIUNI:

LICĂ MARIA- DARIA, Colegiul Național ”I.C.Brătianu” Piteşti, jud. Argeş, prof. Dorina Firuță

TAIFAS CLAUDIA ELENA, Colegiul Național de Informatică ”Matei Basarab” Rm.Vâlcea, prof. Cristiana Văcăreanu

SÂNTOIU MARIA-ERICA, Colegiul Național de Informatică ”Matei Basarab” Rm.Vâlcea, prof. Gabriela Bălăceanu

TUTU IULIA, Colegiul Național ”Ion Neculce” Bucureşti, prof.Olaru Cătălina LIVINȚI ALESIA-ELENA, Colegiul Național ”Vasile Alecsandri” Iaşi, prof. Bahrin Ana Daniela

BALAŞCA –MIHOCI MARIA-DARIA, Colegiul Național ”Vasile Alecsandri” Iaşi, prof.dr. Bahrin Ana Daniela

 

MATURI

PREMIUL I

OVIDIU CRISTIAN DINICĂ, Rm.Vâlcea

 

Coordonatori proiect:

Prof. MIHAELA DEACONU, secretar literar CJCPCT Vâlcea

Prof. IONUȚ SĂRARU, muzeograf, Muzeul Memorial Nicolae Bălcescu

Manager CJCPCT Vâlcea

Prof. ALIN PAVELESCU

Manager Muzeul Memorial Nicolae Bălcescu

Prof.dr.ALEXANDRU ZAMFIR

 

VERSURI

de Păun Maria Alexandra

MOTTO: „Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de țară.” Mihai Eminescu

 

Acasă

Trăiesc o zi fără lumină

Un gând fără nevoie…

Căci ce văd acum în mine,

Sare dincolo de orice aşteptare.

Zâmbesc, trăiesc, căci exist.

 

Dincolo de noi nu mai am nimic de zis.

Un fior rece trece uşor şi îmi spune

Mi-e dor.

Mi-e dor de țara mea, de locul meu,

Căci ce numesc acasă

E o camera goală asemenea inimii mele.

Departe sunt de țara mea şi sper a mă întoarce

Cândva…

Dar oare când vreodată?

Vreau să-mi retrăiesc copilăria, să simt cum zilele trec pe neaşteptate,

să cred că oamenii sunt pentru totdeauna, nu doar o efemeritate.

Vreau să-mi plimb trupul firav prin smaraldul grădinii,

să-mi pot vedea din nou imaginea pierdută…căci un copil cândva

Avea o pasiune necernută,

să-şi găsească fericirea,

căci lucruri mici o ascund atât de bine…

Dar iată-mă întors

Ce bucurie!

 

Astăzi privesc în mijlocul grădinii

leagănul putred…

Pomii căzuți… copilăria mea fuge nestingherită,

departe… cât mai departe,

şi nu se mai întoarce.

Fuge spre amintiri, spre iubire

Căci viața e o călătorie în care fiecare crede si trăieşte.

 

Undeva în lumea mea

Undeva…

în mijlocul munților

Adie un vânt

Melancolie…

Parfum de dor şi bucurie…

Ah!

Gânduri zboară spre lumină, spre văzduh

Râul îşi îndreaptă cursul anevoios,

dar deodată se opreşte…din senin o voce se aude

„Oare unde mergi copile, aşa grăbit?”

Căci eu țin pasul cu viețuitoarele mele, cu nevoia mea…

Zilnic oameni se apropie de mine. cât mai mult şi cât mai bine!

Însă trec aşa rapid. aşa îngrijorați,

Căci natura este liniştea dată uitării.

 

 

 

Între Dunăre și Olt

Între Dunăre şi Olt

Se naşte o răscruce,

Căci fiecare îşi urmează drumul

Spre a dorului aducere

Şi te întreabă uluit:

Cunoşti o viață fără de eşec?

Căci ele nu cunosc,

Nici dor, nici griji, nici împlinire,

şi doar o simplă agonie!

Spune Dunărea către Olt:

Unde mergi aşa grăbit

De ți-e sufletul asprit?

în agonia ta nebună

Nu ai simțit un gram de ură?

 

 

 

Livada

Am pornit azi printr-o livadă imensă

Se spune a vieții,

Căci noi suntem fructele ei

Ce-şi caută origini negăsite încă.

 

Suntem trecători precum timpul neiertător.

Nu ne mai întoarcem la crengile noastre –

poate că am pierdut dreptul de a ne mai întoarce

atunci când viața ne-a eliberat din cochilie,

precum o scoică rătăcită.

Ştim doar prezentul, căci din trecut venim.

 

 

 

Un colț de rai se vede-n depărtare

Un colț de rai se vede de departe

O adiere, o pajişte prea verde,

Căci ce iubim nicidecum nu putem pierde.

Un dor, o amintire regăsită.

Doar noi avem nevoie de ea,

De țara mea..

De colțul meu de rai…

În lume nu-s mai multe Românii,

Ci una singură,

în care mi-am lăsat sufletul pustiu.

O țară a fericirii zisă

Căci fericirea e arma noastră albă.