Daniel Luca asamblează un volum de poezie tematic, de maturitate creativă, sub titlul Recuperarea Umbrei publicat la editura Castrum de Thymes, 2022. Poeziile nu au titluri, sunt numerotate, accentuându-se efectul un tot unitar. Autorul rămâne consecvent practicii din volumele anterioare pentru poemul scurt, lapidar, pe care îl alternează cu texte mai lungi. La cuprins poeziile sunt indexate, ca titlu, cu primul vers.

Tema cărții este umbra: prezență fizică, spirituală sau figură de stil. Este utilizată ironic/ autoironic: 5 (mă-ncear- că) o lume a roboților; 6. Azi am prima lecție/ de zbor/ porcul din afganistan/ mi-a dăruit aripile; 23. (Umbrele), 28. își jură iubire/ în ciorba din pâine (Degete unite), 34.(Umbra ta).

Poezia cu numărul 1. (Taverna murmură) deschide volumul cu atmosferă intensă de cârciumă: taverna murmură/ fum. O imagine groasă de tutun și obscur. O boemă? Un colț de mahala?

În 2. (Trag caleașca la scară) recunoaștem imaginea de poveste: trag caleașca la scară/ întind o mână/ condurul alunecă/ Poeziile:7. (Extinctorul are viața lui proprie/preferă să se jertfească/ umplând portbagajul cu lichid seminal/ și 8. lacrima ta alunecă pe buza paharului(…) încurc baia cu bucătăria, au sevă de douămiism. Postmodernismul nu lipsește din structura volumului, evidențiat în 4. (sire- nele mă caută prin megafon): au timp să își smulgă inimile/ să le aduce într-o cutie de pantofi sau 20. (o prună verde)/ într-o scobitoare/ privește lumea/ de la înălțimea buzelor tale. Numeroasele ipostaze ale umbrei: umbră în umbră (10), umbra pașilor tăi (11) sensul propriu, umbra unui dud (12), e plin de umbre pe stradă (15), Noaptea (…) îmi poartă umbra (18), inima… nu are umbră (19), uliul îmi poartă umbra în cioc (21), Umbrele/ sătule/ de promisiuni (23), umbra din cer (24), curcubeu de umbre (25) Umbra Afroditei (26), poetul fără umbră (27), umbra rândunicii/ își înfige/ cu poftă/ dinții/ în cireșul/ (31), hotelul umbrelor (32), Umbrele trag poștalionul (33), umbra ta/ mă înghite (34), se plânge umbra (37),

umbra mă simte/ după miros(39), umbra/ își face selfie(40), umbrele se luptă (41), iubitorilor de umbre (43), umbra lascivă (44) barierele/umbrelor (45), dau consistență organică alcătuind un echilibru cu partea emoțională, abil mascată de cele mai multe ori de autor.

De remarcat textele: 4.(Sirenele mă caută prin megafon), 10. (Pădurea mă ascunde), 14. (În plin martie/ ninge alb/ cu femei goale/, 19. (Inima mea), (O prună verde), 21. (Uliul), 26. (Sar în piscină), 30. (Umbra-mi), 39. (Umbra mă simte), 44. (Umbra lascivă), 46. (Las becul aprins), 50. (Închideți sărutul), 58. (Noaptea), 64. (Umbra), 66. (Am uitat că am avut).

La Daniel Luca spiritul ludic este dominant. Poate fi grav constatând realitățile pe care nu le dramatizează, doar le observă. Le semnalează, știe că au impact în traiul cotidian, dar concluziile nu sunt sentențioase, doar poetice. Dincolo de aspectul nonșalant, franc, pe care îl impune textul, sensibilitatea poetului se degustă ca un vin bun amestecat în bolul lecturii de câteva ori. Despre umbră s-a scris în poezie; la noi, doar câteva exemplificări: Din umbra zidurilor – Octavian Goga, Poemele umbrei– Ion. F. Pop, Umbra, Adrian Păunescu, Umbră lucidă, Ionuț Caragea. În literatură umbra este o temă consistentă cu multiple conotații și stări. Poate fi dezvoltată într-un areal poetic liric sau non liric foarte mare. Autorul a mai adăugat, prin acest volum, o picătură cu aromă personală. În creuzetul poeticii actuale curentele și stilurile sunt malaxate în căutarea unui făgaș, sigur (?), pentru memoria literaturii. Daniel Luca își angajează energiile creatoare în acest demers poetic, ca autor și cronicar, semnalând în multe reviste literare, noutăți, volume, concluzii.