Parcul

N-aș putea spune că acest parc

Ar putea fi fără prietenii mei,

Aș putea băga mâna în sânge de Hades

Că nici prietenii mei nu ar putea respira

Fără ideea de Hades,

Dar mai ales, Hades

Nu ar putea să ne strângă, harnic,

Pe toți, novici într-ale destăinuirilor,

Sub florile astea de tei, de castan,

De tot felul de vorbe înfrunzite brusc

De sub pașii trecerii noastre,

Prin parcul acesta de roze

Ce ne învață singurătatea împreună,

Mirosul de dans și fumul de chitară

Încurcând bemolii și buzele viorii,

Trecerea lunii prin părul iubitei

Și aroma abisului după primul sărut…

Parcul trece pe aleile ochilor

Cum marea pe sub burta delfinilor,

Știu, doar iarba mai miroase în ierbare

Ca odinioară plimbările

Căutând himerele fără himene.

 

 

Revizia viselor de noapte

Le-am făcut pe toate,

nimic n-am lăsat la voia întâmplării,

așa că mai am un singur lucru de făcut:

să intru în visele mele

și să le visez după bunul meu plac,

m-am săturat să visez impus,

să am somnul străbătut când de ferestre fără peisaje,

când de ape impersonale,

alteori de aripi care mi se desprind

sau drumuri care nu mai încep odată,

categoric, da, voi intra chiar diseară

în propriul meu set de vise încă nevisate,

câte or mai fi pe-acolo,

și le voi alege

doar pe cele care-mi vor conveni,

pe celelalte le voi anula,

le voi arunca la coșul cu iluzii,

care și așa este plin-ochi,

le voi îngrămădi cumva,

acolo, iar în restul nopții,

voi încerca să scornesc

vise care să-mi convină,

care să vă convină,

că văd, sunteți foarte atenți

la utopia asta a mea

și poate vreți să-i aflați secretul,

stați pe-aproape,

vorbim mâine dimineață!

 

 

Buzunarele

Strâng bani, bilete la loto,

Dar și tot felul de flecuștețe,

De batiste de unică folosință

Și facturi la întreținere,

Strâng idei de făcut avere,

Prognoze de horoscop,

Bilete de la amante și ceasuri vintage,

Strâng uleiuri volatile pentru reumatism,

Cozi de cireșe pentru ceaiuri băbești,

Șurubelnițe-stea și prezervative,

Dar ce nu strâng în buzunarele astea,

Ca-ntr-un new brain informații google,

Numai de nu m-ar întreba nimeni

Dacă am pe undeva vreun frac

De purtat la concert sau un inel

De logodit niște pași singuratici,

Dacă am prin aceste buzunare largi

Cât un război mondial,

Niscai baloane colorate,

Niște viermi de mătase, coconi aurii,

Nu, să nu mă întrebe, nu am,

Nici fotografii cu bunicii nu mai am,

Nici vreo aromă de tort aniversar,

Nu, am pierdut și hărțile parcurilor

Pe unde ne ascundeam de emoții

Să nu ne găsească, dar ele ne dibuiau

Și ne învățau să îmbrățișăm copacii,

Cum să locuim în chitare

Fără să plătim nici chirie, nici impozit

Pe surâsul înserărilor neglijate,

Nu, nu mai am prin buzunare

Nimic din toate astea,

Din care cauză,

Mi-e frică de propriile buzunare

Ca de corăbii bântuite

De un Moby Dick renegat de ocean.