SĂ NU UCIZI PASĂREA CU OUĂ DE AUR

murim și nu știm de ce

plecăm nedumeriţi și triști

lăsând în urmă

un semn de întrebare

cine suntem noi?

cobai pentru alţii

donatori de sentimente

risipite în van

păsări care fac ouă de aur?

 

murim și nimeni

nu ne-a învăţat

să trăim

 

 

ȘTII?!

ar trebui să adun într-o poezie

necazurile neîmplinirile

eșecurile și durerile

apoi să o șterg

astfel

totul ar dispărea

ca la o spălare de creier

ar trebui

 

 

al nopţii neterminate

mi-a bătut cu verde-n geam

roșul greu de la cireșe

vrei să am ce nu mai am

păr albit ascuns sub meșe

trece vânt grăbit pe dungă

șuierat prin dinţi de parcă

s-ar împiedica s-ajungă

un sfânt Petru într-o barcă

mi-a căzut azi-noapte-n vis

steaua călăuzitoare

singur iar acuma mi-s

far stingher la cap de mare

 

mi-a bătut cu verde-n geam

noaptea ca să nu te am

 

 

vino să-ţi ghicesc!

să te culcușești

în cupa unui mac

la capăt de cireșar

și să doooormi până

iarna târziu!

 

să te cuibăresti

în cochilia unui melc

ca în pântecul mamei

și să visezi că ești copil

 

să te întinzi

la capătul

lui oriunde

și să-ţi dai seama

că nu ești nimic…