Sângerez

clubul semenilor răuvoitori

complotează necontenit.

sânge pe sufletul rănit

de răufăcători!

 

minciuna lor neobosită –

cronici aruncate pe hârtie.

o panache* dulce-amăruie

lauda otrăvită.

 

prietenia-i de fațadă.

cortina privirilor rece și grea,

scaune goale sus pe estradă,

vorbărie rea.

 

lancea destinului adesea lovește

turnir simulat între moarte și-a fi.

cal năzdrăvan pe albe hârtii

în galop pedepsește.

 

un singur gând și un mare crez:

pentru Poezie eu sângerez.

 

*Panache- amestec de bere cu limonadă

 

Unde?!

Unde sunt nucii d’antan,

mă întreabă un confrate.

În grădina cu fântâna

acum secată,

îi răspund cu glasul trist.

Stau uscați și împovărați

de omizi.

Fără umbra răcoroasă,

Fără binecuvântata masă

Unde ne-așezam cu toții.

S-au adaptat realității…!

 

 

Prietenia mondială

Prietenia mondială a sucombat.

A murit ca un arici dezumflat.

Se răzvrătește și denigrează.

Se neliniștește.

Obiceiurile altor țări supraveghează.

Le vrea într-o formă desăvârșită,

aparent generoasă.

 

Ce-i prietenia mondială?!

O fantomă care urmărește să fie

doar ea în frunte,

cu minciuni și cu aranjamente.

 

Mi-ar plăcea să fim cu toții solidari.

Să salvăm, cu inteligență, sănătatea furnicarului mondial.

Dacă nu vom reuși,

pe Terra mereu nimeni vom fi.

 

Fericirea e un divin ideal,

o formă de sfințenie

contra unui păcat grav.

Mulți nu cred în ea.

Este forma repetitivă a verbului a te bucura.

Fericirea este simplă,

în aparență!

Prietenia mondială e un vis,

o utopie greu de atins!