Romancekiller (les délices du mariage)
nu-ți spun, mă uit poate prima dată la frunze
tu ai râde și m-ai face bou
mi-ai da găleata cu gunoi
du-o acum nu vezi și singur că e plină
trebuie să-ți spun eu?
sau te-ai urca pe mine ca o iapă bătrână
mirosind mereu a chiftele și sex
în palmă mi-a rămas un iaz cu lalele putrede băloase
și prepelițe mici care aleargă prin biserica
în care ne-am sărutat
sunt parte din paloarea ta
ai atâtea piei pe lângă tine, în tine, sub tine
o mare de carne pe care o transform
în orgasme datornic
tremuri uneori hidos
pretind că nu știu
viața e mai ales despre cât de bine
poți gestiona minciuna
ridurile tale sunt azi înalte cât piramidele
redutele estuarele mă înghit
prăpăstiile lor la un loc
gușa pleoapele ceva batracian cred gura
o linie îngustă care mi-a supt tot orizontul
și rațele sălbatice care și-au făcut cuib în trestii
chiar și numele fecioarelor
din biserica de lângă pod
podul palmei mele înjunghiat de unghii
am senzația că mi-e milă silă disperare
ce am pierdut, când? cineva m-a învins
în loc să te iubesc
urlu de dragOS
TE negăsită, inCERTĂ
am datorii, datoria
să traversez marea intersecție din Berceni
cu o sacoșă de gogoșari tari, sângerii
soiul ăla rezistent la dăunători
îl știm amândoi
C252
avem gusturi comune ce naiba cunoaștem
consistența leguminoaselor
în loc să fiu
hrană pentru pești
să mă pulverizez să aer să bum
în loc să tu
în loc să
eu
năuc sfios deplorabil culpabil
smiorcăi încă de la ușă iubito, honey, dragă
sunt al tău pentru totdeauna mă bucur să te văd
în rochia asta albastră ALBAstră bat
namila naibii, cotoroanțo
nu mai țiPA nu mai arunca schije taci odată
mi se prelinge din gură un fir cleios, sunt un coșciug
învelit în mătăsuri
sunt obosit
gândul stă agățat de balustrade ca un copil
nu e o rufă putredă în toamnă
nu e un giulgiu
e somn
Vom bea vin mult de veghe zeghe cazarmă
vom coace acești ardei minunați împreună
ce victorie sublimă prețul lor infim
am știut mereu să negociez legumele
ne va fi bine unul lângă altul
braț lângă braț, umăr lângă umăr
vom salva cratițele și polonicele, nu te teme
sunt aici pentru totdeauna
pasta de dinți are o aromă sublimă
vorbește-mi despre facturi
ah fracturi mai spune-mi te rog
probleme și vacanțe hai
urlă ironic râzi ca o stradă îngustă de la margini
cu miros de sudoare și ceapă călită
hai mai e puțin și nu mai contează
forma trupul carnea ne vor fi o gramadă asexuată
de fulare și boarfe
nu voi mai tremura că ne cad dinții și ne împuțim
și ne ducem, dragostea mea
în octombrie
va veni unchiul Nelu la masă
mătușa Mari-Anne cu liniuță între nume
va da binecuvântări peste salata de cartofi cu mărar
preotul va spune la nunta noastră de diamant că
am trăit fericiți, ne va drept exemplu
vom sforăi circumstanțial laolaltă
unindu-ne pârțurile într-o glorie furioasă.
Ce toamnă grozavă în cartier!
Fumul nostru va scrie istorie pe strada principală
înlăuntrul unui sicriu
Atât? Asta a fost?
N-am ochii roșii, nu plâng
nu sunt romantic, taci dracu.
Să pui niște pâine pe pervaz.
Uneori mai vin păsări.