Trandafirii tăi
Mă trec fiorii degetelor tale
Dragostea lovită într-un singur exemplar
Rătăcește sub sprâncene
Toate ferestrele s-au închis
Cu visele lor boeme
Nu sunt trandafirii tot ceea ce am pierdut
Încă am spinii în vene
Dar nimic nu este în zadar.

 

 


Mașina de vise
Să nu râdem în grupuri mici
Adunați printre degetele pumnilor
Pământul a înflorit
Acolo florile cireșilor se ofilesc
Pe trotuare măturătorii sunt zei
Să fim cu băgare de seamă
Apele lacrimilor cerșesc câteva palme
Să mai întoarcem privirea.

 

 


Manuscris
Am rugul aprins sub sprânceană
Cu ghilotina retez un cuvânt
Din vocea peniţei
Aprind cu un cremene
Veșmintele nopţilor vii
Cobor obrazul mai aproape
De hotarul clepsidrei cu nisip de stele
Și las Hainul portret să aplaude.

 

 


Te pot strânge de mână
Cu un oftat
Îţi privesc lacrimile dintr-un război
atomic
Te aud din cel mai ascuns ochi nevăzut
Unde apa își construiește
O casă de melc
Mereu pe fugă
Pe șinele fierbinţi ale gărilor singuratice
Doar viorile își rup hainele demodate
Mă întrec cu tine
Cu toţi fluturii inimilor
În adâncuri pășesc
cu unchiile murdare te amestec cu mine
plastilina privirilor se usucă treptat
Noi mișcări de braţe inerte
Retezate pe furiș
Se topesc pe obloanele palmelor
Un negru mat se așează între noi
Plutesc prin găurile infinite
Universul se micșorează
Mă pun pe plâns ca un copil
Răpit din placentă
Am citit atâtea pagini
Uitarea aceasta mă plictisește.

 


Desprindere
Mă joc cu nervii tăi
Toată viaţa o am închisă
Într-un plic timbrat
Fără destinatar
Necunoscuţii mei stau drepţi pe scări
La coadă câţiva nevinovaţi
Își așteaptă felia de salam cu soia
Să murim toţi singuri

 


Cel mai nefericit
Te privesc în zborul tău
De frunză
Mai dulce ca lemnul cel mai dulce
Aripi secerate de priviri indiscrete
Se opresc din respirația nocturnă
Piatră cu piatră.

 

 


Elegie
Încep cu un sfârșit
Deschid o sticlă de șampanie
Durează atât de mult
Lovitura dintre valuri și rame
Îi ard o palmă întunericului
Sub coada unei comete vesele
Cu trupul învelit în staniol
Se răsucesc pietrele din privirea unui lup
Marginile zimţate ale mării
Sfârtecă propriile potcoave
Călăreţii sunt într-o grevă nebună
Către un război mut
Cei rămași au voie să ţipe
Coșuri nebune ne perpelesc
Înghesuiţi în urmele călcâielor
Pietrificate de așteptare și lacrimi
Vânătorii de perle ucid cu scufundări inutile
Ușile inerte ale peșterilor
Totul este într-un vers
Stâlcit de umbrele vaselor difuze
Dacă aici ne-am opri din zbor
Am îngropa copacii mai adânc decât noi
Rădăcini flămânde să sfâșie carnea
Se vor năpusti în grămada de viermi
Femei și bărbaţi bat cuie în aripile îngerilor
Tot ropotul ploii acoperă coaja seminţei
Încolţiţi de zei
Ochii înlemniţi se transformă în stafide.

 

 


Sap adânc
Cu privirea
La picioarele florilor
Sărut roua
Din buzele dimineţilor
Te privesc
Dulce ciorchine
Vântul îmi scrie
Iar timpul îmi citește.