Eugen Ionescu este un dramaturg important al literaturii universale, ce se dovedește
a fi și un fin psiholog implicat în studierea caracterelor dar și un vizionar. În „Jocul de-a
măcelul”, autorul introduce ca motiv al suprimării civilizației umane, incapabilă să înțeleagăși să-și accepte deznodământul, o boală necunoscută, care face multe victime. Astfel dramaturgul reușește să creeze o amplă frescă a comportamentului uman în societatea
aflată în degringoladă.
Textul dramatic a fost publicat în 1970 în Franța, iar actualitatea sa a determinat colectivul teatrului Anton Pann să-l monteze. Premiera spectacolului a avut loc în 2021,în
regia lui Alexandru Nagy, accentul dramatizării căzând pe efemeritate și pe virulența
acțiunilor umane, pe structura diformă a societății confruntate cu perspectiva morții.
Piesa a constituit o provocare pentru instituția teatrală din Rm. Vâlcea, din echipa de
actori pe care o întâlnim cu această ocazie făcând parteReka Szasz, Anca Dinicu, Denisse
Moise, Kostas Mincu, Ștefan Pavel, Andrei Cătălin,Vasile Marinoiu.Jocul interpreților
este atât imaginativ, solicitând aportul fiecăruia, aceștia completându-se și comunicând
lejer, cât și flexibil, stăpânind scena șiformând un ansamblu puternic și expresiv. Nu
există personaje care să restrângă acțiunea, ci doar întruchipări ale caracterelor, esențe
ce definesc întregul.(de pildă,Andrei Cătălin, prezent pe întreg parcursul piesei, are și
rolul călugărului dar și al propagandistului manipulator, și se achită remarcabil de toate
aceste însărcinări.Ca reprezentant al puterii locale, călugărul, îmbrăcat asemenea unui
cardinal, este emblematic,deține imunitatea, dar este și martor indezirabil, aduce mesajul
și speranța, însă își dovedește insuficiența în fața morții.)
Scenografia realizată de Adrian Damian este creativă, simplă și eficientă, scena este
ingenios mobilată, se compune și se recompune sub ochii spectatorului, actorii își reconfigurează după fiecare secvență locul pe scena care este acoperită cu folie de polietilen și
cadre de plastic,cuburi albe și rame de termopan, acestea sugerând societatea de consum
dar și fragilitatea ei. Publicul este participant activ și împarte emoțiile cu actorii.Culoarea
albă predomină spre accentuarea nevinovăției dar și a penibilului ființei umane, incapabilă să evolueze în fața dimensiunii tragice a existenței.
Tipologia umană adusă în discuție este ilustrativă pentru a alcătui tabloul luptei
pentru supraviețuire. Ies în evidență slăbiciuni umane ca frica,lașitatea,persuasiunea.
Este deosebit jocul în cuplu al lui Ștefan Pavel și al Rekăi Szasz care, izolați într-un imens
balon transparent, par ocoliți de boală și fericiți să traverseze împreună prin viață.Fără
scopuri nobile, societateaîn agonie risipește speranțe și resurse, accelerează sentimentul
nesiguranței de care abstracție face cuplul familial închis în balonul opac, deși există
frământări și aici, bărbatul revoltându-se de limita condiției umane, reflectare a preocupărilor dramaturgului sceptic prin definiție.
Societatea este zdruncinată de neîncrederea socială, autoritățile sunt acuzate de
imixtiune în viața personală.Discuțiile sterile arată absurditățile sociale în care amestecul
politicului predomină. Absurditatea societății se suprapune peste utopia textului.Replici
sacadate se regăsesc în tribunalul popular ce amestecă supraviețuirea cu sentimentul
deșertăciunii. Societatea este supusă travaliului de a se salva dar eșuează. Finalul este
apoteotic, induce sacrificiul total prin contopire în focul purificator.
Montarea realizată de colectivul artistic al teatrului Anton Pann este edificatoare
pentru publicul avid de spectacole de bună calitate, în care iese în evidență profesionalismul ansamblului format din staful tehnic și actorii dedicați artei scenei.