AŞ VREA SĂ TREC

Aş vrea să trec, oriunde, dar să trec,

sunt ziduri jur-împrejur, şi bălţi, şi crovuri, sunt,

aş vrea să trec de tot şi toate, să-mi crească, Doamne, aripile acelea, odată,

mi le-ai promis, le simt,

sunt gata să mi le frâng la primul zbor,

dar, dă-mi-le, odată…

Aş vrea să trec, ziduri să sparg, albii de râuri seci să prea-inund sub paşii-mi grei, împleticiţi,

să urc spre culmea răsărită-n zarea fără orizont, subînţeles, oh, ştiu, şi ştiţi şi voi,

nu-i culme fără orizont, dar eu, eu, vă întreb,

de ce nu-l văd

ci doar îl presupun?

Aş vrea să trec cu totul, chiar de-ar fi să uit

că aripa e doar pretext, aş vrea să trec

chiar de-ar fi să mai trăiesc o viaţă fără sens,

numai, mă lasă,

Doamne, să trec de zidul fără glas,

din cărămizi de ceaţă… Ce ghinion ai, Doamne, tu cu mine, să vrei şi tu

o clipă efemeră de odihnă, iar eu să-ţi zdrenţui

siesta intermediară

cu absoluta mea fantasmă…

EVEREST NEWS

Ne vom urca într-o bună zi Pe Everest, crede-mă,

Aşa cu tălpile goale, iar Everestul se va înclina

Să ne sărute tălpile acelea, udate de roua stâncilor, Îngheţate de zăpada genunilor,

Vom scrie pe fruntea muntelui O nouă religie,

Chiar de ne vor huli toţi tibetanii, Shaolinii şi hinduşii,

Induşi sau neinduşi în eroare, Vom deveni noi un nou Everest, Mai înalt, dar mai cald,

Mai abrupt, dar mai calm, Mai rece, dar mai ademenitor,

Nişte braţe imense vom deveni, Învăluitoare, senine, suave,

Pe noi, vor urca toţi drumeţii, Toţi dezorientaţii,

Toţi rătăciţii, toţi sinucigaşii,

Toţi dezmoşteniţii, evadaţii din realitate, Din irealitate, din propriile biografii

Sau din trădările vieţii,

Şi vor găsi acolo castele şi pâine, Mirese şi zaharicale,

Giuvaeruri, vor găsi, corali şi zâmbete, Şi vor găsi alte everesturi

Pe care să le escaladeze, dimineaţa, După micul dejun,

Sau seara, după jurnalul de ştiri,

Şi vor vrea să suie din nou, şi din nou, Mai sus, tot mai sus,

Împotriva acestei alunecări

În haosul dintre fantele luminii…