Constantin Preda s-a născut la 12 ianuarie 1961, în satul Damian, comuna Sadova, judeţul Dolj.
A absolvit Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, Universitatea Bucureşti, promoţia 1994.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.
I s-au decernat două premii ale Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor (1998, 2001).
A fost decorat cu Ordinul „Sfântul Nicodim”(1998). A publicat peste 50 de cărți de versuri.
A fost propus la Premiul Nobel pentru Literatură, în februarie 2019, de către Biblioteca Metropolitană București.
Despre poezia sa au scris, printre alţii, Valeriu Cristea, Alex Ştefănescu, Al. Călinescu, Eugen Negrici, Marian Popa, Adrian Marino, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Fănuş Neagu, Constanţa Buzea, Gheorghe Tomozei, Gheorghe Pituţ, Grigore Vieru, Geo Bogza, Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Aurel Sasu, Dumitru Micu, Florin Mugur, Laurențiu Ulici, Mircea Dinescu, Ion Cristoiu, Gabriel Chifu, Gabriela Negreanu, Ovidiu Ghidirmic, Valeriu Bârgău, Nicolae Țone, Traian T. Coșovei, Bucur Demetrian, C. Stănescu, Ștefan Mitroi, Emil Brumaru, Constantin Pricop, A. I. Brumaru, Vladimir Bălănică, Gabriela Hurezean, Ciprian Chirvasiu, Vasile Morar, Dan David, Petre Tănăsoaica, Ion Roșioru, Florea Miu, Mircea Micu, Ion Rotaru, Tudor Negoescu, Geo Vasile, Adrian Alui Gheorghe, Emil Manu, Alexandru Țion, Aurel Dumitrașcu, Mihai Gălățanu, Paul Aretzu, Constantin Cubleșan, Aurelian Titu Dumitrescu, Radu G. Țeposu, Gabriel Rusu, Tania Radu, Alice Năstase Buciuta, Loreta Popa, I.D. Sârbu, Ion Deaconescu, Constantin Sorescu, Victor Atanasiu, Tudor Cristea, Nicolae Diaconu, Lucian Chișu, Simona Catrina, Raluca Sofian-Olteanu, Nestor Vornicescu, Ioan Lascu, Arcadie Suceveanu, Romulus Diaconescu, Ioanid Romanescu, Mihaela Grădinariu, Nichita Danilov, Mircea Bârsilă, Nicolae Panea, Jean Băileșteanu, Veronica Popa, Gheorghe Smeoreanu, Amalia Voicu, Silviu Popescu, Cristiana Bota.
Cântec de dragoste
bate un vânt de niciunde
noi suntem cenușa caldă a acestei secunde
pe care vântul
o va presăra pe ape
ca-ntr-o bătaie de gene
ca-ntr-un murmur de pleoape
spune-mi, dragostea mea cum și de unde?
noi suntem cenușa acestei secunde?
pe care vântul
o va arunca în mare în urma stolurilor de păsări călătoare
spune-mi, dragostea mea o, te implor
noi suntem cenușa caldă a acestui nor călător?
vinul sorbit într-un miez de iarnă
de pe buzele unei femei
e anafură
e băutură de zei
vinul acela
ce-ți coboară de la tâmple până-n călcâi
e rugăciune
e lumina dintâi
vinul acela
picătură cu picătură sorbit
e ca o fărâmă de jar
e dor mistuit
vinul băut într-un miez de iarnă
(la gura sobei) apoi
și primăvara, și vara, și toamna
izvor năvalnic, șuvoi
vinul băut într-un miez de iarnă
de pe buzele unei femei
e ca focul unui buchet de maci
ehei
