Părintele Ștefan Zară este consilier cultural și comunicații media la Arhiepiscopia Bucureștilor, profesor la Seminarul Teologic Ortodox București, preot la Parohia Adormirea Maicii Domnului – Titan. A fost Director al Editurii Praxis și consilier cultural la Arhiepiscopia Râmnicului. Este un om tânăr, dar de o erudiție care impune respect, iar personalitatea sa este una atât de echilibrată, bună și blândă, încât îți spui că se află de pe acum pe drumul vieții veșnice. L-am cunoscut pe când făcea, cu dragoste și acribie, muncă de redactor la cartea „Călătorind cu întrebarea” semnată de mine și de colegul de presă TiberiuPîrnău, l-am admirat, după care l-am pierdut din apropiere, deoarece s-a mutat la București. A fost printre cele mai dure pierderi de proximitate, ca să zic așa, însă nu i-am spus-o niciodată. Apoi, surpriză,
surpriză uriașă! Părintele Zară a început să posteze pe Facebook versuri și am descoperit că este unul dintre cei mai autentici poeți creștini din câți am citit. Este uluitor de autentic, scrie ca și cum ar respira, credința mustește sub fiecare cuvânt, persuasiunea este completă.
Iată o mostră, apoi îl veți putea citi în acest număr al Vâlcii Literare:

Mireasma luminii

Lumina nu se vede, ea se gustă,
Îndulcind nu trupul, ci inima și mintea,
Și gândul la Tine,
Lumina lumii.
Lumina nu se vede, ea se miroase
În miresmele minții,
Adiind în inima căutătoare de lumină din
Lumina lumii.
Lumina nu se vede, ea se întrezărește,
Căci lumina luminează ochiul
Care deschide lumea spre
Lumina lumii.
Lumina nu se vede, ea se pipăie
Precum coasta rănită
și mâinile străpunse ale
Luminii lumii.