Wonderful world

În fiecare din noi, Există un Paris,

O insulă Hawai

Și, mai nou, un Dubai,

Fiecare cu un miraj

De New York ori de Machu Pichu,

Așa cum, în fiecare vizionar,

Eclozează la fiecare 24 de ore

Câte un mic extraterestru,

De aici, se întâmplă

Ca Parisul real să facă preinfarct,

Hawaii să organizeze

Cursuri de sanitari pricepuți,

Dubai să iasă de pe orbită – S

atelit cu misiune încheiată –

Iar noi să urcăm dealul

Cu același bolovan,

Moștenire de la unchiu’ Sisif,

Doar că acum îl suim/coborâm

Prin telecomandă,

Ah, ce wonderful world

Ne punem pe pâine,

Dimineața, la breakfast,

Diseară urmând să luăm cina

Pe puntea Titanic-ului

Cu Di Caprio și Spielberg,

Amândoi travestiți în aisberguri

Câștigătoare de Oscaruri

Pentru efecte speciale…

 

 

 

Despre uitare

Ca și cum trăiam pe dos,

Aruncam piei de șarpe în foc

Și creșteam ierburi sub limbă,

Era un miraj între glasul de cerb

Și iubirea virgină a păpușilor vechi,

Era ca și cum existam

Știind că nu aveam de ales să iubim,

Încărcam, prin urmare, caleașca

Cu timpi morți și mere interzise,

Dam bice cailor să alerge invers,

Era un galop prin păduri fără arbori,

Era un dezmăț cu ochii scoși,

Era o confesiune fără credință,

Un ceasornic fără turlă și clopot,

Alergam, iar alergarea uita de pași,

Până când veneau zorii fără lumină

Și inventam trasee să ne întorceam,

Și trasam sentimente de frunze

Să putem respira ziua de ieri,

Să încărcăm uitarea în sacii de jad,

Și s-o luăm fericiți de la capăt…

 

 

 

Fluturii, da, fluturii…

Cumpăram aer de la Dumnezeu

Și-l vindeam la suprapreț,

Fluturii erau cel mai ușor

De păcălit,

Le livram zilnic

Strălucitoare tone de nimic,

Iar ei încercau să zboare

Și să coloreze în albastru regal

Dârele de haos lăsate

De casierii mei împrejurul lor;

 

Doamne, ce afacere bună,

Păcat că au început să crape

Toate iluziile despre oglinzi,

Despre ape limpezi și faguri,

O, da, și fluturii, da, fluturii

Măsurând ridicarea la putere

A acelui zero, care încape

Atât de ușor în portofele de au

 

 

 

Fotografia

Îmbătrâneam în fotografie,

Credeam că e doar un efect optic,

O iluzie, “un balon meteorologic”,

Cum zic oficialii când vor să taie elanul

Ufologilor, care jură că au văzut un OZN

În dreptul ferestrei care dă spre estacadă,

Așa eu, mă priveam într-o fotografie

Și îmbătrâneam, efectiv,

Copilul de acolo, eu pe la vreo patru ani,

Făcea riduri, se aducea de spate,

La dracu’, mă dureau oasele fotografiate

, Până și alb-negrul și griul conținut

Aveau reumatism articular,

Poate o criză de dedublare…

 

Îmi iau, prin urmare, fulgarinul,

Îi ridic gulerul boțit de spondiloză

Și ies din fotografia de altădată

La o plimbare printre celelalte

Certificate medicale

 

Și printre glumele atinse de anxietate –

Apropo, cine are o țigară în plus,

Că nu mai știu nici unde mi-e tabachera

Și nici ziua de mâine…

 

 

 

Ochi de cireșe, vara

Vara trecută vroiam să aflu

Cât costă ochii de cireșe,

Îmbrăcasem câteva îmbrățișări,

Le asortasem o pereche

De fluturi ecosez

Și pe Edith Piaf în balans,

Recitând regrete,

Apoi, m-am înscris la cursuri

De tango algebric,

Eram pregătit,

Știam precis că voi afla

Prețul ochilor de cireșe

Vara asta,

Dar ceva s-a întâmplat:

Ori cireșele au orbit pe orbită,

Ori eu, în loc să chiulesc

La ora de Logică aristotelică,

Am chiulit exact de la minutul

Când ochii cireșelor

Dădeau în pârg și deprindeau

Văzutul de lume și aprinsul

De roșu, exact în vatra

Morilor de vânt.