Trăim într-o epocă în care internetul se insinuează din ce în ce mai mult în vieţile noastre, o epocă în care găsim cu uşurinţă răspunsuri la majoritatea întrebărilor uzuale care ne frământă, o epocă în care informaţia ne copleşeşte, cu voie sau chiar fără voia noastră. Este atât de simplu, de exemplu, să afli cine a scris romanul „La răscruce de vânturi”, chiar dacă din comoditate poate nu îl citim, însă găsim ecranizarea pe Netflix, eventual, în urma unei discuţii cu un prieten, discuţie de multe ori virtuală pe Facebook, Messenger… Aflăm astfel despre autoare, Emily Brontë, iar un motor de căutare îţi transmite „politicos” predicţii de completare automată pe această temă. În aceeaşi „cheie” a nevoii de comunicare, folosim frecvent Instagram și WhatsApp pentru a avea mereu acces la instrumente gratuite, cum ar fi mesaje de bun venit, răspunsuri rapide, sisteme de fişiere pentru organizarea conversaţiilor şi multe altele.

Prin urmare, literatura apare pe Internet ori de câte ori se doreşte. Mai mult, un număr semnificativ de autori îşi postează pe pagini personale sau pe grupuri literare creaţiile lirice sau epice prin modalităţi diferite: simplu text, cu fotografii ataşate, în videoclip personalizat, etc. Şi, deşi calitatea scrierilor diferă, un număr relativ avizat de cititori îşi expun părerea sau reacţionează prin varii emoticoane, astfel încât la o analiză finală lucrarea respectivă se va clasa la un anumit nivel (tot relativ) pe o scară valorică şi estetică. Sunt editate şi tipărite cărţi cu poezii, romane, epigrame sau proză scurtă, etc., mare parte dintre acestea fiind evidenţiate pe diverse reţele de socializare, sau oferite spre vânzare pe platforme precum Amazon.com, Inc., o companie multinațională de tehnologie care se concentrează pe e-commerce, cloud computing, reclame online, streaming digital, şi inteligență artificială şi care este considerată pe scară largă drept cea mai mare piață digitală din lume. Iată că există numeroase oportunităţi de promovare şi valorizare a creaţiilor personale, cu sau fără ajutorul editurilor. Au apărut numeroase site-uri web de vânzare de cărţi electronice online, fără probleme pentru autori sau cititori.

Clienții nu se limitează la cumpărarea cărților electronice respective de pe site-ul web: pot cumpăra de pe site-ul autorului sau chiar de pe rețelele sociale. Un checkout rapid şi uşor: clienții îşi pot descărca instantaneu cărțile electronice şi pot primi pagina de descărcare prin e-mail. Plata către autor ajunge imediat într-un cont PayPal sau Stripe. Se oferă şi multe alte funcții de securitate şi sociale şi se percepe doar o taxă de tranzacție minoră pe planul gratuit.Planurile plătite atrag taxe şi mai mici. Există o multitudine de reviste literare online, pe lângă cele tipărite, iar dintre ultimele menţionate, acum majoritatea îşi construiesc portaluri web personalizate, care transmit diverse informaţii despre revistă, despre autori, conţinutul acestora în format pdf, oferă functionalități generale integrate: directoare, liste şi cataloage de item-uri, galerii de imagini, aplicații multimedia, etc. Existenţa acestor portaluri permite accesul tuturor cititorilor din mediul online către revista căutată, chiar dacă aceasta nu poate fi achiziţionată fizic, permite descărcarea şi organizarea după dorinţă a propriei biblioteci virtuale.

Nu trebuie ignorat însă faptul că fiecare autor îşi expune creaţia într-o anume limbă, de obicei cea maternă. Pentru a extinde numărul de cititori, pentru a oferi lucrării respective aripi de universalitate, se caută posibilitatea de a transmite mesajul într-o limbă de largă circulaţie internaţională, sau doar o limbă anume, importantă pentru autor, ori necesară pentru o eventuală editură. Atunci intervin traducătorii operelor literare, de cele mai multe ori tot scriitori de valoare, întrucât ei pot înţelege cel mai bine mesajul, ei pot prezenta într-o formă cât mai apropiată de textul original opera respectivă, în funcţie de inspiraţie şi de gradul de dedicare şi de aportul afectiv. Sub nicio formă nu se recomandă traducerea automată a lucrării (de exemplu cu Google Translate- 90 de limbi, 200 mili- oane de utilizatori), chiar dacă faţă de primele încercări de traducere din anii 1960 s-au făcut progrese remarcabile. Cum oare s-ar compila „Luceafărul” lui Eminescu? Şi cum ar fi tradusă metafora, elementul sanguinic al operei lirice?

Dorinţa de perfecţionare permanentă a Google, motorul de căutare pe Internet, a făcut posibilă dezvoltarea exponenţială a inteligenţei artificiale-AI. O ştire lansată în mediul virtual anunţă că pentru a îmbunătăţi acurateţea gramaticală a motorului lor de inteligenţă artificială, i s-au dat acestuia să citească 2685 de romane de dragoste. Urmare a acestui fapt, s-a dorit crearea de texte literare, de poezii. AI a primit o primă şi o ultimă propoziţie şi i s-a cerut să le lege între ele. Iată rezultatul: „there is no one else in the world. there is no one else in sight. they were the only ones who mattered. they were the only ones left. he had to be with me. she had to be with him. I had to do this. I wanted to kill him. I started to cry. I turned to him.”

Traducere:

„Nu este nimeni altcineva în lume Nimeni în zare Numai ei contau Erau singurii rămași El trebuia să fie cu mine Ea trebuia să fie cu el A trebuit s-o fac Am vrut să-l omor Am început să plâng M-am întors spre el” (textul cu ghilimele este preluat de pe internet).

Evident, traducerea este aproximativă, nu aparţine unui poet. Totuşi, pe reţelele de socializare, dar şi pe grupuri de poezie, se încearcă, din păcate, introducerea de poezii create de AI de către persoane care nu au prea multe în comun cu poezia sau procedează astfel din pur amuzament. Robotul-poet, sau AI- inteligenţa artificială nu vor putea nicidecum să exprime, să transmită emoţia lirică pe care un poet o poate face. Doar omului îi este dat, în unicitatea lui emotiv-estetică, să creeze literatură adevărată!