Spectacolul a fost la Teatrul de Vest Reșița, 18.12.2022. Piesa scrisă de Ion Jurca Rovina a apărut în volumul Viziune cu Maria din Magdala (EdituraPalimpest, București, 2017) – premiera 14.10.22, Sala Radio Cluj, co-producție Asociația Culturală Rocade, Teatrul de Vest Reșița, Radio România Cluj și Fundația Transilvania Leaders.

Dramatizarea regizorului Emanuel Petran e o inteligentă sinteză și „repolarizare” a textului și suprinde prin alegerea Angelei Nicoară în dificilul rol. El scrie: Femeia aleasă să fie cel dintâi martor al Învierii. Menirea ei, dar și controversa legată de ea, au traversat timpurile. Ar putea fi Maria Magdalena chiar femeia timpurilor noastre? Evangheliștii au scris că Isus a avut și ucenice, Maria Magdalena fiind dintre cei mai buni discipoli ai Săi, însă relatările au fost înlăturate ca altele: deranjau patriarhatul machoist instaurat după nobila egalitate a creștinismului timpuriu. Femeile au rezistat ca preotese, starețe și ideologe cu influență mare până prin sec. 12, după care au fost eliminate!

Viziunea regizorală accentuează, mai mult decât autorul, misiunea ei și a femeilor la susținerea Învățăturii Iubirii și Păcii, și azi stringent actuală! Scenografia sculptorului Florin Marin se pliază perfect pe concept, reușind o „minune” pe scena mică: o barcă cu catarg cu pânze ca pe Lacul Genezareth, un colț deșertic, malul Iordanului. Finalul e fulminant: Maria Magdalena urcă în barcă să plece să-și împlineacă menirea și catargul se transformă într-o Cruce! Excelentă scenografia: Florin Marin, inspirată costumația lui Dorin Negrău. Publicul a aplaudat entuziast cu multe chemări la rampă. Impresionat de coordonatele de excepție ale spectacolului, am avut ideea ca și cronica să fie una deosebi- tă, bazată pe interviuri cu actanții.

EC: De ce ai ales-o pe Angela Nicoară?

EP: Am jucat de multe ori cu ea la TN Cluj – înaltă, frumoasă și suplă – o astfel de Maria din Magdala am vrut să ofer publicului. O feminitate complexă care impune și dă direcția. Regizorii s-au limitat la un anumit gen de roluri pe care a trebuit să le accepte. Însă am intuit potențialul profund. Era ucenica preferată a lui Isus și o considera între cei mai capabili urmași.

EC: Ați impresionat toată lumea cu reușita voastră. Cum ai lucrat cu ea?

EP: La început au fost câteva ciocniri, „setată” fiind pe rolurile menționate. Îi era greu să intre în personajul complex, dar am ajutat-o și a reușit să-și descopere profunzimea.

EC: M-a impresionat ilustrația muzicală: se auzea uneori vântul, ploaia, marea, iar muzica aceea veche…

EP: Prin aceste elemente esențiale ale naturii simbolizez primordialitatea, un început de Lume prin Umanizarea ei – asta a făcut Isus! Urletul vântului, marea, ploaia sunt păcatele personalizate ale omului! Oamenii vor înțelege că le pot depăși și se pot desăvârși – esența lecției creștine. Păcatul actual e legalizarea păcatului, adică nu mai e iertat, ci se propagă păcatul!

EC: Cum ai ajuns la piesă?

EP: Eram la Reșița cu premiera Nopții furtunoase, unde se era și Ion Jurca, autorul.

  • plăcut punerea în scenă, stilul meu și mi-a propus

EC: Ai avut și tu o idee „primordială”?

EP: Da. M-a impresionat Petre Țuțea cu Hai, Tată, să-ți arăt Grădina pe care ai construit-o! Omul a uitat canalele pozitive care îl înalță și e indus de cele negative, care îl coboară și distrug! Iar cauza principală în lume e egoismul: totul se raportează la ego, nu la ceilalți, la societate.

EC: Impresionante sunt și regia tehnică, luminile, ilustrația muzicală…

EP: Mădălina Mânzat a creat și ea o atmosferă ancestrală, dar punând în evidență protagonista.

EC: Am observat ingenioasa poziționare a relfectoarelor, alegerea nuanțelor de lumină ca de… Început.

EP: Muzica am gândit-o tot eu: am găsit muzică libiană veche… EC: Originată în cea bizantină…

EP: redând aspectul ancestral al luptei omului cu el însuși.

EC: O luptă mai grea decât cu stihiile naturii. Ce poți spune după spectacolele din țară?

EP: Care vor continua, deoarece e un păcat să nu știe lumea de acest spectacol deosebit care ne privește pe noi toți! Angela Nicoară reușește o performanță de excepție: e extrem de dificil să duci timp de o oră un text foarte dificil, cu numeroase schimbări de emoții și sentimente, mișcarea scenică gândită atent simbolic! Nu oricine poate acest rol: e necesar și o specială pregătire fizică și mentală înainte de a urca pe scenă! A înțeles că ea trebuie să aducă speranță oricărui om, mai ales femeilor, care au fost cele care nu s-au dezis de Isus, ca ucenicii bărbați…

EC: Ele au trecut peste strictele interdicții și l-au luat de pe cruce, s-au dus la grotă să-l îmbălsămeze, l-au văzut în „trup de lumină” cu doi Însoțitori și Maria din Magdala a fost cea dintâi la care El a venit Înviat și i-a zis să-i convingă pe ceilalți ucenici.

EP: Asta transmite publicului: trebuie să ne schimbăm, să depășim păcatele și energiile negative în care trăim pentru a deveni mai buni.

Și acum interviul cu Angela Nicoară:

EC: Cum te-a schimbat acest rol fabulos?

AN: Ca studentă eram atrasă de domeniul spiritual, influențată fiind și de sora mea. Dincolo de rol rămâne bucuria acestei întâlniri și intensa documentare prin care am aflat lucruri noi și despre mine. Unele sunt prea intime… A fost o perioadă frumoasă, am citit autori frumoși intelectul care mi-au deschis mintea. M-am pregătit intens: am căutat imagini de acolo, am citit ce s-a scris important și am reușit să fiu cu sufletul acolo. În același timp, am rămas cu o mare durere în suflet pentru că sunt și eu mamă… Mă gândesc ce a simțit și mama Lui!

EC: Cum ai fost aleasă pentru rol?

AN: Dramaturgul Jurcă a fost la premiera de la Reșița, i-a plăcut punerea în scenă, cum am jucat eu și ne-a propus Maria din Magdala! Asta era înainte de pandemie, așadar proiectul a „dospit” 2,5 ani, în care am cercetat mult.

EC: Cum a decurs lucrul împreună?

AN: A trebuit să ne înțelegem unul pe celălalt, să ne respectăm: fiecare are credința sa, sentimentele sale… Eu nu sunt de acord că Maria Magdalena ar fi fost o prostituată! Mi-a plăcut să lucrez cu Ema – am avut câteva conflicte, dar am avut libertatea să spunem ce credem. Ne-am certat îngrozitor, dar în final ne luam în brațe – arta nu e deloc călduță! O experiență unică repetițiile la Sala Radio…

CE: Și premiera?

AN: La început o durere că sala nu era plină… Dar ce bucurie imensă la final! Publicul mi-a simțit sinceritatea, textul… Mi-a plăcut imens, îl repetam și-n autobuz! Am fost la premiera filmului „Arsenie Boca”: au vorbit „dive de plastic” și am dorit să arăt femeia adevărată! Anul trecut a fost un an minunat profesional și personal, căsătoria surorii… M-a uimit și impulsionat că era de Sfânta Paraschiva, însă dimineața fiica mea a fost operată și am stat permanent cu ea până la 15:00. Apoi direct la Radio să repet…

EC: Din jale se întrupează Electra! ne-a arătat Eugene O’Neill în 1931.