Teatrul vâlcean Anton Pann are în repertoriul stagiunii 2022-2023 și piesa „Omul care aduce ploaia” a dramaturgului N. Richard Nash, în regia lui Vlad Cristache, absol- vent al U.N.A.T.C. – I. L. Caragiale București. Acest spectacol cu succes internațional, în care ploaia este asimilată speranței, aduce în prim-plan dimensiunea visului, dar și a temerilor firești ce aparțin omului ca entitate spirituală. Un om care aduce ploaia nu poate fi un om rău, ci un incurabil visător care citește caracterul și vede speranța dincolo de patimi. Octavian Costin, managerul instituției teatrale, interpretează cu emoție și eleganță rolul principal, jocul său arătând cunoașterea profundă a artei dramatice. Crezul personajului său (Bill Starbuck) este în deșertul Nevada, în plină recesiune economică, când seceta ce bântuia așezarea umană influențează și emoțional temperamentul acestor oameni.

El vine cu speranța, pe care o oferă în schimbul a 100 de dolari. Speranța, însă, nu se poate vinde, ci doar poate fi sădită în sufletele oamenilor descurajați. Ca un fin psiholog, reușește să-i antreneze pe toți într-un joc aparent hazardat, observând dezacordurile existente între membrii familiei. Astfel, aspirațiile acestora se situau între scepticismul lui Noah, administratorul fermei de bovine ce aparține colectivității familiale și maturitatea lui H. C. Curry, tatăl, între naivitatea mezinului și resemnarea fiicei Lizzie. Administratorul Noah, interpretat extraordinar de Ioan Paraschiv, strânge în jurul său pesimismul și, cu încăpățânare, vede doar greutățile, neagă frumusețea și nu dă speranțe nimănui. Asumarea întregii responsabilități îl transformă într-o persoană ursuză. Tatăl H. C. Curry, jucat cu echilibru actoricesc de Constantin Florescu, datorită experienței sale de viață, tolerează și acceptă compromisul, participând la succesiunea de evenimente spre binele întregii familii (dorește fericirea lui Lizzie, fiica sa, chiar dacă e una de scurtă durată). Totodată, este și catalizatorul în jurul căruia se desfășoară înteaga acțiune a piesei.

Distribuită în rolul lui Lizzie, actrița Réka Szász interpretează cu aplomb, devine femeia cuceritoare. Cel care contribuie esențial la metamorfozarea ei și care o învață să redescopere visul este Starbuck, un trecător acuzat de înșelăciune. Ștefan Pop îl interpretează într-un mod elaborate pe Jim Curry, mezinul familiei, arătând complexitate și fantezie. În ultima parte a piesei apare File, jucat de Kostas Mincu, actorul are rolul unui om neimplicat, ce nu are curajul de a-și exprima sentimentele și care trecuse printr-un divorț nerecunoscut public. Transformarea sa într-un individ ce-și asumă responsabilități are loc în final când, alături de Șeriful Thomas (Alexandru Beteringhe) vine să-l aresteze pe Starbuck. Acesta este momentul în care Lizzie îl acceptă ca pretendent pe File, ea alegând între siguranța sugerată de ajutorul șerifului și firea visătoare a lui Starbuck. Kostas Mincu are un rol incomod, dar căruia îi face față cu brio.

Pentru Starbuck, visul are dimensiuni universale, în contradicție cu lipsa încrederii, cu atitudinea fără de speranță a familiei Curry. Astfel că prezența lui este binevenită. În jocul său inofensiv, Starbuck îi implică pe toți, redescoperindu-le bucuria de a trăi. Ploaia vine în final ca rezultat al providenței sau ca rod al implicării umane. Importantă este speranța. Personajele ies împlinite din timpul secetei și cu lecția vieții învățată. Ploaia este prezentă și la propriu. Scenografia de excepție a Clarei Pop contribuie din plin la reușita spectacolului.