Algebra vieții

 

Chiar dacă aduce numeroase satisfacții,

Înțelegerea,

Lașitate delicată,

Este obositoare.

 

Chiar dacă nu-i o stare plăcută,

Îndoiala,

Dezertare subtilă,

Este liniștitoare.

 

Interesecția înțelegerii cu îndoiala,

În pofida realității,

Iluzie persistentă,

Este asimpto(ma)tică.

 

Aproximația,

Formă delicată de ambivalență,

Este modelul din care se bănuiește

Matricea destinului.

 

Autoportret

 

Sunt o clepsidră

Cu silabe cuantice

Care ticăie continuu

În despicătura tăcerii

Din arcada ochilor verzi.

 

În hârjoneala timpului,

Mă reazem de suflet,

Locuiesc intuitiv în mine

Și, de cele mai multe ori,

Trăiesc împotriva mea.

 

Înrâurire

 

Nu am decât o singură inimă și

Sentimentul apartenenței la Univers,

Dar…

Pe dinăuntru,

Sunt plin de sclavi;

Năzuința lor spre libertate

Mă împinge înainte

Când picioarele sunt ostenite.

 

Cuantica gândului

 

Când zgomotul vieții devine ecou,

Mă ascunde de mine în mine.

Între pierderi și regăsiri,

Își definește căutările cu profunzimea tăcerii.

Apoi, mă sărută cu buzele dorinței,

Mă lasă mai sărac cu un gol nedefinit,

Dar mai aproape de întâlnirea sinelui cu mine

Și mai bogat cu o împlinire.

 

Desiderium

 

Pe ape zbuciumate ce mi-au lipit sarea de buze,

Am despletit realități și împletit vise;

Într-un final,

Toate îngrijorările mele s-au dovedit profitabile,

Nicio taină ascunsă mai acătării

Nefiind departe de suspin.

Cu pași de lacrimi diamantine,

Amurgul se strecoară-ncet în ecoul amintirilor.

Retrovizându-mi viața,

Am observat că inima a fost singurul meu prieten.

În semn de reverență,

Am încălecat mareea interioară

Și am acostat lângă ecuatorul ei.

 

Logică imanentă

 

Între libertate și înrobire,

Tăifăsuind cu tăcerile,

În miezul de foc al trăirilor mele,

Caut o ocupație profitabilă:

Încerc să-mprietenesc liniștea nopții

Cu strigătul înaripat al cuvintelor

Într-o comunitate de interese.

 

Filon de suflet

 

Chiar de n-am călăuzit

Ca un far de aterizare

Pe marea vârtejită a timpului

În care înotăm,

Sunt mulțumit;

Chiar de n-am luminat

Ca o făclie preacurată

Într-o zi de sărbătoare,

Sunt la fel de mulțumit;

Chiar dacă am fost

O simplă scânteie,

Cred că e de-ajuns,

Fiindcă m-am străduit

S-aprind lumina

Și să-ntrețin o candelă de viață.

Sper să nu fie prea puțin

Ca să fie folositor!