Coliziune

Peste trupul tău m-așezam

Ca peste un vis ce trebuie privit

Adânc în ochi, până la primele zbateri

Ale sensului din spatele sensurilor.

Prin gura ta deschisă,

Ca printr-o poartă a infernului,

Ieșeau șiruri de umbre,

Despletite femei îndoliate,

Cu ochii scurși de iubire,

Umbre pe care eu le sorbeam

Lacom ca pe fumul de țigară

Și mă destrămam asemenea lui,

Deveneam abur și ceață,

Căpătam aeriana consistență a cerului

Pentru ca luna plină a coliziunii noastre

Să poată răsări.

 

 

Miraj

Respir un fel de aer

Cu multiple utilități,

Dintre care cea mai banală

Îmi permite să exist.

Cel mai mult îmi place

Aerul care joacă în depărtări,

Lăsându-mă să întrezăresc

Printre straturile lui suprapuse

Amăgitoare oaze de verdeață.

La ele nu voi ajunge niciodată,

N-am să mă răcoresc în apele lor,

Nu mă voi odihni sub smochini,

Dar câtă fericire e-n ochiul

Ce mângâie silueta posibilului!

 

Privire totală

Mă uitam în jur cu o privire totală

Până dincolo de zările unde

Diminețile se înalță ca dantele

De piatră albă, ca orașe în care

Spirite transparente se trezesc

Înaintea lumii noastre

Dintr-un alt fel de somn

La o altă stare de veghe,

Cu o necunoscută bucurie

Străpunsă de săbii de foc,

De pe a căror lamă curge soare

Rostogolit prin atâtea ceruri

Până ce devine centrul universului

În care ne sprijinim în privire

Ca într-o cârjă.

 

 

Întoarcere

M-a primit insula aceea îndepărtată,

Ca o mamă cu sânii plini de lapte,

Pe mine care veneam cumva dinspre moarte,

Din răcoarea nesănătoasă a stelelor ciobite.

Din cauza lor aveam mereu picioarele rănite

Și mersul încătușat în durere.

Insula aceea îndepărtată m-a iubit necondiţionat,

Lăsându-mă să o străbat de la un capăt la altul,

Oferindu-mi fructe zemoase și ghirlande parfumate

De flori carnivore, aveam să aflu,

Iar foamea cu care m-au devorat

Nu m-a mâhnit absolut deloc,

Pentru că nu există cale nesângeroasă

De întoarcere la sine.