Retrospecţie


Privindu-ţi somnul,
gândurile mele plonjează
în respiraţia-ţi cuminte…


Cândva,
ziua și noaptea ne-au jucat
în hora mirilor,
tu mi-ai șoptit te iubescul,
iar eu am rămas prizoner
între cele două cuvinte.
Apoi le-am luat cu mine

în grădina inimii,
atipicul evadat
cu închisoarea la purtător…


Și fiecare pas al meu
este un zâmbet în ochii-ţi negri,
încă un metru
peste altă secundă.
Măsor cu retină-lumină drumul,
maratonist prin meandrele
a două vieţi
inseparabile.

 



În satul nins


Se-ngroașă umbra sură lângă pădurea lungă
Pe cușmele clădite din tină și sudoare,
Cruci răzleţite-n iarbă se ţintuiesc pe zare,
Din depărtatul iris, lumina să le-ajungă.


Îmbobocesc cristale-n zăplazuri putrezite
Acum, când voalul iernii se-așterne peste sat,
Ici-colo, în fuioare, în cer s-a-nșurubat
Un fum ce mai trădează vechi vetre folosite.


Pe un cerdac, în picuri, un ţurţure își plânge
Tăria dimineţii dintr-un castel de gheaţă
Din care zâna crudă l-a aruncat în ceaţă
Și-acum, fără putere, încet-încet se frânge.


Răzbate-n cer o geană prin vălătuci de vată
În tristul și tăcutul decor de alb și gri,
Din vale explodează o zvoană de copii
Și-n majestatea-i vie, cel soare se arată.


Iar zâna se-mbunează, ascunde-n sân căldura,
Ea sub covoru-i moale o pune la păstrare
Cu gând s-o dea surorii cu flori la cingătoare,
Atunci când timpul rece își va sfârși măsura.

 

 


căutări
am adunat nopţile fără de tine
le-am oferit pe rând câte-o scânteie
din calea lactee
apoi am plecat cu ele
pe promontoriu
scrutând oceanul de dor
lumina lor
baleia talazul
pulveriza necazul
căuta dimineţile cu soare
din depărtare
să se-ncălzească
să împlinească
briza mirosea a parfum de femeie
în vacarmul nerostitelor șoapte
pe ţărm
un val rostogolea nisipul de secunde
în laguna albastră
privirile zburau libere
tandem pe gând în vântul tăios
iar undeva
mai sus
ţipa un albatros

 

 


Fărâmă de timp
Să fur secunda unui răsărit,
Dar câtă lume e deja în ea,
Câţi nu și-au anunţat apoi, vădit,
Dorinţa de-a plăti, spre-a o avea…


Am închis ochii, urmărind mental
O rază, ce creștea timid din mare
Și am simţit în sufletu-mi, spontan,
Căldura dimineţii unui soare,


M-am rezemat pe puntea unui gând
Și-am savurat secunda, pe-ndelete,
Multiplicând-o-n ani, ce pe pământ
Ușor depune-un fin argint în plete


Și-am risipit-o în neant, voit,
Să fericească-n veci oameni de bine,
Ci doar un strop în suflet mi-am oprit,
Fărâma mea de timp… pentru iubire.

 

 


Stânca
O stâncă pe un ţărm de mare
Își iubea plaja din dotare,
Dar plaja fină se iubea
Cu valul, ce-o tot vizita…


Și-a venit vântul, o nălucă
Ce a izbit valul de stâncă,
Iar plaja fină-a dispărut
Sub apa ce-a dorit-o mult.


Crivăţ mușca din stânca dură,
Valul creștea peste măsură,
Ace de gheaţă fisurau
Piatra, încet o măcinau…


Prin semeţia-i gri și rece
O altă iarnă crudă trece,
Dar stânca, iarăși revărsa
O plajă nouă-n poala sa.

 

 


Focul…
Scăldam albastrul în ochi verzi
întrebându-mă
de ce sufletu-mi arde-n flăcări
un râs cristalin îmi mângâia auzul
atât de cald era zefirul
aveam deja
un obraz pătruns
de roșul cireșelor de catifea
plonjam
din infinit de departele șoptit
în atât de aproapele iubit
în starea-mi de beatitudine
îmi luasem planeta în braţele minţii
Everestul mă împungea în piept
în timp ce Atlantida
îmi mângâia mâna dreaptă
cu un ocean de dor
priveam cum vulcani sinucigași
se aruncau în mare
răscolind-o
undeva
un foc mistuitor înainta
era suficient de aproape
însă infinit de departe

 

 


Ploaie posacă
Plânge ploaia pe pădure
Picurând povești pictate,
Păsări poposind pedante
Pun pliscul peste procure


Parte pe pământ, pustiu
Poate pata poposi,
Potere prind prăznui,
Porci potenţi poftind puriu


Parcă parcul ploaie prinde,
Plaja pe ploaie plutește,
Pom pe prunduri putrezește,
Pescarul pește previnde


Pică pricina pavând,
Prin priviri pietrificate,
Pofte, poame presetate,
Pandalii pe piept pulsând


Partajând puntea perfidă
Prinţ, prinţesă, piramidă!