Senzualitate cu nume de nufăr

În hora bucuriei mâinile se prind strâns, delicat, degetul inelar se lasă sărutat,

privirile luminează ringul de dans, fericirea se citește pe chipul senzualității,

pașii nu se opresc din ritmul inimilor, dansul e viață, viața e dans, dansul iubirii,

ating buzele de fruntea cerului tău și înțeleg dorința trupului ce-și cere libertatea,

s-a schimbat vremea, furtuna s-a potolit, liniștea și echilibrul nu mai sunt fragile,

iubirea și-a găsit locul în 2, acum suntem 1, iubim și respectăm cu strictețe vremurile.

 

În pauza orchestrei fredonăm refrenul unui cântec foarte cunoscut, imnul iubirii

de la început până la sfârșit, curioasă soartă are bunul simț, 1 este bun, altul e…

sau lasă, niciodată să nu spui niciodată, nici o dată nu este exclusă din calendar,

iubirea nu are vârstă, nu este un slogan e viață adevărată, dacă vrei să o trăiești,

dacă nu… pe altă dată, pe curând ne așteaptă 2, este acolo cu fața spre fereastră,

zâmbesc gândurile când zăresc culoarea albastră, poate să fie de la florile din glastră.

 

În călătoria nufărului pe luciul apei a apărut o frunză verde, era în derivă și era plânsă,

ai prins-o între degetele tale și ai sărutat-o, floare de nufăr, ai salvat o culoare, o rugă,

dinspre degetul arătător a apărut un semn, era semnul victoriei, dragostea de soare,

iubirea libertății unei raze de soare, senzualitatea atingerilor dinspre nufăr spre frunză,

jocul prin apa vieții, frumusețe și esență vie, dreptul din naștere de a nu pluti în derivă,

dimpotrivă, viața este întinderea apei cât este transcrisă în cartea destinului, în arhivă.

 

În setea buzelor iubesc senzația apropierii de trupul iubitei mele, arde cu săgeți de foc,

o strâng în brațe și simt puterea focului, senzualitatea cu nume de nufăr, nu am aer,

nuvreau aer, vreau focul ce-mi arde buzele, ochii, genele, lacrimile, totul arde de dor,

este vara noastră, nu se vede nici un nor, poate așa pe undeva, arar, să apară câte 1,

cu capul în nori, să spună: „ce frumoasă ești, ce bine e seara”, s-a trezit după 3 și 5, azi

este ziua în care predomină roșu, macul singur, 2 maci, mai mulți maci, știu că ai să râzi.

 

În pictura senzualității, culorile se joacă cu nuanțele, un „colaj” de bucurie și fericire,

albastru și roșu, lavandă și maci, buzele noastre se caută și se găsesc în sărutul pasiunii,

trupurile noastre se pierd într-unul, sufletele sunt într-unul, noi 2 suntem mereu 1,

adeseori uităm de noi, ne uităm unul în brațele celuilalt, nu ne uităm niciodată în urmă,

privim mereu înainte, avem destule vise de împlinit, nici nu mai contează ce nu am făcut,

noi 2 ne iubim, sensul vieții este pe harta din viitor, destinul recunoscut poate fi refăcut.

 

Caligrafia buzelor seduse

În așteptarea zilei de sărbătoare scriu un alt poem despre puterea iubirii,

este miracol să descifrezi caligrafia buzelor seduse de atâta dor și așteptare,

dar nu mai contează o zi în acorduri albastre de chitară, trăiesc vocea serilor

îndrăgostită de refren, azi a fost bucurie pe „strada” sufletului meu, iubita mea

este fericită, meritul este al ei, s-a descoperit pe sine, și-a redescoperit libertatea,

libertatea de a fi, dansul dorințelor în cea mai frumoasă poveste de viață, dragostea.

 

În petrecerea ce va urma, trăirile se vor privi în ochi, vor desăvârși ce au început demult,

de mult timp am așteptat iubirea, ea a venit îmbrăcată într-o rochie albă, din flori albe,

din timpul în care eu „slăveam” clepsidra, nisipul nu mai curge haotic, s-a liniștit deplin,

numără în gând alergarea spre linia de sosire, se uită în urmă și nu se mai vede nimic,

totul s-a șters ca și când nu a fost clepsidră pe pământ, asta pentru că există iubita mea,

a știut să mă ridice, a putut, ea este sensul drumului spre dus și scorpionul îi mulțumea.

 

În căutarea timpului viitor amândoi știm ce știm, sentimentul dragostei este divin,

este magică fiecare îmbrățișare, nu seamănă cu cea de ieri, este o altă sărbătoare,

completă alăturare a trupurilor, nici nu știu dacă ele știu ce urmează după un alt sărut,

este o tandră și sensibilă detașare de ieri, de ce a fost, de ce nu a fost, de ce ar fi putut fi,

și totuși, de ce să nu fie, dacă în dicționar este cuvântul fericire, bucurie, dragoste și exist,

am fost, demult, pe undeva printre cuvintele din Dex, acum sunt eu, sunt un nonconformist.

 

În timpul meu a apărut femeia visată, m-a căutat și eu am găsit-o, undeva ca să exist poet,

om, frumos, simplu și decis, bărbatul ei din vis, abia acum m-am descoperit în mine, și sunt,

chiar sunt, am devenit cel de altădată, râd, plâng, alerg ca să stau, să stau în brațele ei

superbe, degetele ei lungi îmi ating sufletul, neatins de atins, succesiune de gesturi, de iubit,

de bucurat, de se știe de mine, de iubita mea, de superbul mâine, sunt sigur că va fi așa, asta

pentru că există iubirea de iubit, de iubită, de două suflete care știu a se îmbrățișa.

 

În conturul din caligrafia buzelor, amândoi am descoperit seducția, e magnifică senzația ei,

parcă suntem undeva în altă lume, într-o lume ca lumea, lumea noastră cuprinsă-n cuprins,

de bine, de neuitare, de tot ce poate fi frumos în dragostea adevărată, în cântec de chitară,

în dorințe mari, uneori putințe mici, fiecare face parte din fiecare, noi suntem o parte din noi,

și dacă ne-am găsit nu e meritul nostru, Cel de Sus a spus: „a sosit și timpul vostru, dragii mei,

am să decid cât vă las aici, am să spun dacă voi știți să vă iubiți, la fel mereu, dragoste cu temei”.

 

Iubirea, fecunditatea vieții

În ortografia senzualității am dat de numele tău, era scris cu litere clare și foarte mari,

era deasupra numelui meu, stătea acolo de când a înțeles ce înseamnă adevărata iubire,

au trecut anii, am trecut și noi unul pe lângă celălalt, dar am înțeles după foarte mult timp,

ce-i drept este bine și acum, că niciodată nu trebuie să renunți, să speri întotdeauna

la dragostea adevărată, nu este greu, e nevoie a nu-ți pierde speranța într-o minune,

ne-am găsit pe o „plajă” fierbinte, destul de fierbinte pentru cine nu crede în rugăciune.

 

În fecunditatea vieții, mulțumesc femeii care mi-a dat viață și femeii care mă iubește,

ce m-aș face fără iubire, aș fi o frunză în vânt, o melodie necântată, un simplu necuvânt,

eu sunt o melodie cântată în visele iubitei mele, la concertele unde suntem soliști, artiști,

spectatori la gala laureaților, depinde din ce loc se vede lumina de pe scenă, noi trăim pur

fiecare sărbătoare a inimilor, a trupurilor fidele, a sufletelor ce vibrează în acorduri celeste,

suntem atât de mâine și ne bucurăm de azi, de buzele flămânde, în 2 se scrie o suavă poveste.

 

În iubirea din 2 secretele sufletelor vor dăinui peste timp, nimic și nimeni nu poate ști nimic,

nimic nu știe nimeni iar „prețul” dragostei noastre este infinit, infinitul este dornic de iubire,

iubirea este în 2, spune tu, spune-mi om drag timpului meu, seara vine și pleacă ușor, femeia

iubită rămâne mereu, dacă există iubirea, dacă exist și eu, devreme, târziu, am venit și eu,

ai de(venit) jumătatea mea, poate că va fi mult mai mult, poate că va fi mereu lumină pe

traseu,

să te citesc în fiecare dimineață la o cafea, cu gustul trupului tău, eu te voi scrie zilnic în alt eseu.

 

În coapsele dimineții am văzut chipul tău frumos, refugiu din noaptea albă, bucuria de a te ști

femeia mea, fecunditate în fiecare dintre poezii, sensul spre bucuria de a fi în realitatea zilei,

bărbatul singurei femei ce știe a prețui verbul a iubi, dimensiunea cuvântului a iubi, sensibilitatea

metaforelor, toate sunt și vor fi parte din noi 2, simplitatea ce nu are semnul egal cu alt egal,

cu iubita mea merg până la capăt, indiferent cât de departe e acest capăt, nu poate fi decât unul,

 

noi suntem unul cât 2, enormă sensibilitate, forța gândului, desăvârșirea unui tablou, însuși desenul.

În trecerea cuvântului am găsit cel mai frumos cadou, femeia din vers, versul ce-mi luminează viața,

tu, iubita mea ai descoperit nemărginirea sentimentelor ce-ți arată cât de puternică este dragostea,

trăiești dăruirea pentru cel drag, trupul vibrează și trece barierele impuse de reguli și regulamente,

uiți că trebuie, trăiești să uiți ce trebuie uitat, seara e aproape, buzele noastre se caută și se găsesc,

în camera albă noi și iubirea trăită, fără termen de comparație cu ce am „șoptit” până ieri, amândoi,

e purul adevăr, doi într-o poveste de dragoste, vă iubim dragi cititori, iubiți-ne mereu, mereu și voi.

 

Ortografia senzualității

Din fecunditatea vieții s-a născut iubirea pentru 2 ochi mari și zâmbet cald,

povestea vie a unui tablou cu trei trandafiri de culoare roz, 3 cercuri superbe,

atât țin minte, celelalte sunt bijuterii din cutia cu valori adevărate, minuni din vis,

ieri am construit rama pentru frumos, nu pot spune ce culoare are, e un curcubeu

privirea ta, nici nu știu ce ți-am mai spus, senzualitatea buzelor tale nu este de descris,

descătușarea trupurilor nu se poate scrie prin cuvinte, nu ar fi îndeajuns, e de nedescris.

 

Din ziua când am sărbătorit 7 la 3, nu mai știu nici să număr, de aceea mă folosesc de ieri

să-mi adun câteva cuvinte, să-ți mulțumesc pentru mâine, pentru tot ce mi-ai dăruit

minunea mea, e magică iubirea noastră, nici nu știu ce a fost, nunta florilor, ziua zorilor,

jocul privirilor sau privirea jocului, nimeni nu seamănă cu noi, este greu să întreții jarul

dacă se stinge focul, scânteia din ochii noștri aprinde râsul de la surâs, clipa de la clipă,

suntem 2 păsări în zbor, sunt atât de ieri în dansul trupurilor, tu ești totul meu, a mea aripă.

 

Din visul meu te rețin numai pe tine, superba mea trăire, dimineața a început cu un sărut,

cu iubirea în brațe, cu brațele desenând cercuri pe coapsele tale, cine le știe numărul, cine?

ești pictura vieții din zile, supremul gând ce vine pe aripa vântului ce-mi bate la fereastra 3,

sunt acolo și ești aici, aici în fiecare vers, acolo în fiecare poem, aici în fiecare gură de cafea,

dacă ar fi să te vreau întind mâna spre ceașca cu cafea și ating lavanda ce-mi aduce zâmbet,

pretutindeni ești mângâiere, ești în totul meu, ești melodia pe care o ascult acum, ești sunet.

 

Din nou sunt ieri, în tabloul ce ne reprezintă, suntem 3 și știi ce știu, noi 3, o superbă poveste,

dinspre suflet spre trup am înțeles ce este dansul, dinspre trup spre suflet am înțeles ce este iubirea,

dinspre tine spre mine am înțeles ce înseamnă să prețuiești tot ceea ce dăruiești, desăvârșirea,

nici nu m-am trezit bine, din somn, și am întins mâna să te prind în sărutul ce scrie alt poem,

senzualitatea se scrie prin inimi, prin puterea de a ști ce este important în trecerea din fiecare zi,

sunt atât de ieri, în azi, privesc și sărut și o fotografie, te ating și brațele noastre se cuprind și astăzi.

 

Din nou sunt azi, ieri nu mă lasă să beau cafeaua cu metafora mea, o aștept lângă mine, în redacție,

știu că este puțin ocupată, are de rezolvat un protocol, semnat și parafat cândva, azi e simplu decor,

mă uit în jur, mintea mea joacă șah, privesc un pion și gândesc la regină, este soare pe tabla de șah,

este senin timpul iubirii, ce poate fi mai minunat decât o rază de lumină, mă uit și-i văd mersul lin,

îi mulțumesc și fac o reverență pentru destin, îi mulțumesc iubitei, este dar divin în trăirea vieții,

nu știu ce aș fi fără iubire, aș fi băut singur cafeaua amară a vieții, nu știu ce am fi făcut noi, poeții.

 

Vreau și te tot vreau

În vise nenăscute te-am imaginat așa cum ești acum, sens pe un drum lin

pavat cu flori de salcâm, nemarcat de ezitări și indecizii, sosit din chemări,

pe un colț de calendar ne-am semnat amândoi dragostea de viață, din 2 în 3,

din timp în timp ne lăsăm trupurile în voia sorții și ne contopim într-un tablou viu,

pe șevaletul zilei așezăm sufletele devenite împlinire, nici nu știu cum să răspundă

sentimentelor din târziu, ființele-și rescriu netrăirea trecută, acum au trăirea profundă.

 

În serile sosite-n secvențe tăcute, iubirea-i vorbită din privire, nu se poate despărți de mâine,

niciunde nu este mai bine decât unde-i femeia din unde, sonore, profunde,

unde ești tu sunt și eu, pe acolo, pe aici, pe oriunde merg ești cu mine, dragostea mea, trăiri fecunde,

nu se poate să nu te știu aici în brațe cu stele, departe ești în eseurile mele, sincere și ele,

deschise spre lumină, închise în poeme, îmbrăcate „la patru ace” la sărbătoarea neștiută

din vreme, se cunosc premianții, ești unul dintre ei, dintr-o vreme impecabilă, de noi știută.

 

În nopțile albe visul a prins aripi, a poposit cu fruntea pe conturul coapselor, era fericit

prin universul său, miracolul era în frumusețea dragostei divine, minunea mea este prezentă,

în fiecare cuvânt, în fiecare rugăciune tu ești sfântul meu gând, bucuria de fi al tău legământ,

sunt al tău demult, din lumea metaforelor de pe pământ, din supremul colț de cer, din ce sunt,

parcurg timpul în picioare și sunt atent la pragurile vieții, lângă tine depășesc obstacolele ivite,

 

merităm drumul nostru, esența iubirii pure are un unic țel, zilele noastre sunt întotdeauna trăite.

În diminețile scăldate-n soare, raza mea din vis mi-a spus: „bună dimineața dragostea mea”,

sunt fericit să te scriu în roua zilei, te divinizez în momentele tandreței: „deschide ochii și privește”,

nimic nu poate fi egalat de zâmbetul sedus de ochii tăi, buzele ard de sete, degetele caută mereu

sânii curioși de atâta liniște, cuprinderea lor este plină de sensibilitate, frumusețea lor este divină,

fragilitatea sufletelor se îmbrățișează în cel mai frumos dans, dansul fluturilor din trăirea verde,

sunt frumoși ca și dragostea, iubita mea frumoasă să ne bucurăm trăirea, viața să ne dezmierde.

 

În tot ce simt vreau să te vreau, te vreau mereu la brațul meu, despre tine scriu constant iubire,

despre mine ce să mai spun, sunt eu, iubitul tău din fiecare seară, poetul serilor de vară, rebelul eu,

scorpion, știi tu când sunt și leu, deschei nasturele dorinței și te apropii de trupul meu ce arde,

iar arde destinația, reședința este un reper nu-i pasă de mine, nici mie de fel, poate că așa e bine,

nimic nu poate fi la fel, iubirea-i pentru sine, iubirea-i pentru ea și el, pentru taur, pentru mister,

același cer, respirăm același aer, suntem unul din 2, melodie și refren, Cel de Sus ne este mesager.