NIELS HAV a fost distins cu Premiul Danez pentru Literatură din partea Fundațiilor Ragna Sidéns și Vagn Clausens. Este autorul a zece volume de proză și poezie. Cărțile sale au fost traduse pe scară largă în portugheză, olandeză, arabă, turcă, engleză, sârbă, kurdă, albaneză și per-sană. A călătorit în Europa, Asia, Africa, America de Nord și de Sud. – Recenta sa carte, Momente de fericire, este publicată de Anvil Press în Vancouver. „Unul dintre cei mai talentați poeți în viață ai Danemarcei…” Frank Hugus, The Literary Review

 

Poezie în Copenhaga și în altă parte.

 

Se pare că Dumnezeu a ales câteva sute, sau cel mult câteva mii, din fiecare națiune pentru cumpărarea poeziei. Genul este publicat în tipărituri mici, iar rafturile cu poezie nu ocupă prea mult spațiu la librărie. Așa e în Danemarca și în majoritatea altor țări – chiar și în China, cu o populație de 1,4 miliarde, rar vezi o colecție de poezie printre adevăratele bestseller-uri. Când călătorești prin lume și petreci un timp în aeroporturi, te confrunți clar cu aceste fapte brutale. Întotdeauna există o librărie în aeroport, dar de prea multe ori rafturile nu au niciun fel de poezie. În partea din față a tejghelei se află mistere și bestseller-uri actuale cu coperți strălucitoare. Mai modest plasat poți găsi o secțiune de clasici, dar fără poezie! Cred că acest lucru este mai degrabă neintenționat, poezia are dimensiuni estetice pe care nu le găsești în proză. Evocă emoții într-un mod mai direct și se concentrează pe teme importante pentru toată lumea.

Recent a trebuit să schimb avionul la Heathrow și am stat acolo câteva ore. Am intrat în librărie și am constatat un fapt sumbru: fără poezie. Uimitor! Marea Britanie este o veche cultură națională cu tradiții mândre în poezie. Poeții britanici au scris atât de multă poezie excepțională și emblematică. Nu ar fi potrivit ca fiecare librărie din țară să conțină Blake, Yeats, Pound, Auden, Elliot sau Ted Hughes, Sylvia Plath și Seamus Heaney? Pentru a găsi o soluție la acest mister m-am apropiat de tânărul vânzător amabil. „Îmi pare rău”, a spus fără rușine, „poezia nu se vinde.”

Același răspuns l-ai putea primi într-o librărie din Copenhaga. Și suntem foarte conștienți de acest lucru; forțele pieței conduc viața pe planeta noastră. Problema este, însă, că dacă poezia nu se găsește într-o librărie, nu va avea niciodată șansa să-și dovedească viabilitatea. Dacă cititorii sunt hrăniți doar cu mistere și bestseller-uri cu toții vom deveni mai proști, creierele ni se vor ofili și sufletele noastre își vor pierde aripile. Ar trebui să fie poezie pe rafturile fiecărei librării, cu un sentiment de mândrie profesională și respect de sine. De fapt, nu cred că situația actuală a librăriilor oferă o imagine adevărată a stimei pe care o are poezia în rândul cititorilor. Poezia trăiește, face bine și înflorește ca niciodată. Urmează propriile canale pentru a se conecta cu cititorii. Lecturile adună mulți entuziaști cărora le place să asculte poezie și care pot cumpăra o carte sau două în același timp. Și asta are sens pentru că poezia își are originea în piață și în bazar, unde poeții recită încă din antichitate.

Așa stă treaba: poezia este respirația necesară și oxigenul limbajului. Scopul poeziei este de a restabili limbajul și de a ne împiedica să fim nebuni, și există toate motivele de optimism și de a ne simți bine în condiția actuală. Poate că poezia nu este expusă în fața librăriei și rar ajunge în topul listelor de bestseller-uri. Dar, în schimb, poezia bună este de lungă durată. După cum notează poetul chinez clasic Li Bai (701 – 762) într-un fragment:

„Poeziile perfecte

Sunt singurele edificii

Care rămân mereu în picioare.”

 

© Niels Hav – Traducere de Emanuel Nadler

 

Niels Hav este un scriitor danez care trăiește în Copenhaga. A publicat șase colecții de poezie și trei cărți de proză scurtă. Poeziile sale au fost traduse în mai multe limbi, printre care engleză, arabă, turcă, olandeză, persană, sârbă, albaneză, kurdă și portugheză. În engleză, a publicat Moments of Happiness și We Are Here, și poezii ale sale au apărut în numeroase reviste printre care Ecotone, Exile, The Los Angeles Review, Absinthe, New European Writing, Shearsman și PRISM International. A fost premiat de Danish Arts Council. A călătorit mult și a participat la numeroase festivaluri internaționale de poezie din Europa, Asia, Africa, America de Nord și de Sud.

„…one of Denmark’s most talented living poets….”

Frank Hugus, The Literary Review

 

EXISTĂ O AȘTEPTARE LA POARTA RAIULUI

 

Vă rugăm să trimiteți vești bune dacă aveți.

Toți morții trebuie să intre pe aceeași ușă.

Dumnezeu nu este rasist.

Moartea nu face distincție între oameni.

Principiul egalității în fața legii

este fundamental.

 

Ceva, numiți-l „problema”, este uitat.

Chiar și cei mai buni oameni reușesc

să se mintă singuri.

Nu există pace fără dreptate.

Cine seamănă violență, culege violență.

Ura culege moarte.

 

Speranța lor de libertate bazată pe lege,

drepturile omului și moralitatea civică

au fost respinse la ONU.

Acum închidem ochii

și ne întoarcem urechea la toate acestea.

Există la poarta Raiului se așteaptă.

 

 

 

 

S-A ÎNTÂMPLAT CEVA

 

Vrem să lăsăm amprenta noastră

în cuvinte.

Dar limbajul nu este o invenție privată.

Să iubești, să fii abandonat;

să descoperi ceasul care numără secundele

înăuntrul corpului. Suferința în lumină,

furia

durerea neajutorată. Limbajul știe toate astea.

 

Atunci ce e al meu? Este posibil

să dobândești experiență personală

și să atașezi la aceasta cuvinte

care nu sunt doar convenționale?

Pentru a aduce ceva în plus?

 

S-a întâmplat, ceva important,

încă nu pot explica

ceea ce este.

Afirmațiile se dezvăluie singure.

Trebuie să-mi accept umilința –

și să ascult cuvintele

care rămân autentice

oriunde.

 

Traducere de Elena Liliana Popescu

 

 

 

 

PIXUL MEU FANTASTIC

 

Prefer să scriu

cu un pix vechi găsit pe stradă,

sau cu un pix publicitar – de la instalatorul electric,

din staţia-service sau de la bancă, mulţumesc!

Nu numai pentru că sunt ieftine (gratuite),

 

ci și pentru că-mi închipui că un atât de mic material de birou

ar uni scrisul meu cu industria,

transpiraţia muncitorilor calificaţi, consiliile de administraţie

și marele mister al existenţei.

 

Cândva, scriam poeme delicate cu „stiloul cu cerneală”

– poezie pură despre nimic –

astăzi îmi place hârtia plină de rahat,

de lacrimi și de muci.

 

Poezia nu este pentru plăpânzi!

Un poem trebuie să fie direct ca indicele bursier

– amestec de realitate și de fandoseală totală.

Prea distins pentru a-și murdări mâinile?

Asta este – aproape – trecut.

Iată de ce supraveghez fără încetare creditul imobiliar

și toate hârtiile serioase. Valorile mobiliare

fac parte din realitate. Ca poemele.

Și iată de ce îndrăgesc atât de mult acest pix

de la Casa de Economii, pe care într-o noapte neagră

precum cerneala, l-am găsit în faţa unui chioșc de ziare închis.

Miroase ușor a pișat de câine

și scrie fabulos de bine.

 

© Niels Hav

Tradusă de Valeriu Stancu