Didascalii

Ghemuit într-o gutuie

se-ngălbenește timpul.

*

Cumpăna fântânii

lift între două ceruri.

*

Prin fereastra rugăciunii,

Dumnezeu mă privește blând.

*

La micul dejun

întind visele pe pâine și mușc.

*

Dumnezeu atinge o inimă,

ca și cum ar atinge cu mâna o apă.

*

Un fel de față nevăzută a Lunii,

moartea.

*

Mi s-a făcut dor de zâmbetul mamei,

de poarta bunicii, de hora din deal.

*

Sufletul, un copil

ce nu se poate opri din plâns.

 

Oamenii se mint între ei.

Doar oglinzile spun adevărul.

*

Într-o poșetă am găsit

un zâmbet sincer și o batistă

cu miros de vacanță.

*

Mușca din mărul oprit până ce

i se strepezeau toate duminicile.

*

În dimineața asta de primăvară

întârziată, vântul a zburlit

părul încărunțit al timpului.

*

Spre dimineață îmi era frig.

Am tras un colț de răsărit peste mine și

am adormit.

*

Întinde-ți mâinile spre sus!

Cât poate melcul zbura atât ți-e urcușul.

*

Frunze ruginii, galben aurii,

trecerea timpului, pe fața

pământului.

*

Aveam atâta mândrie,

încât mă învârteam zilnic

până amețeam, într-un cerc

în mijlocul căruia eram eu!

*

Aștept să-mi ia cineva nevăzut

mâna și să scrie cu ea.

*

După fiecare noapte de nesomn,

mă ridic din pat, pornesc

spre o nouă zi spunând:

„bună dimineața”, nimicului.

*

Sunt un fel de arbore

cu rădăcinile înfipte în cer.

*

Tăcerea din cimitir

este alcătuită din amintiri.

*

Duhovnicul mi-a ghicit în lacrimi,

canoanele începute dar neterminate.

*

Caietele în care am scris

aproape zilnic își amintesc

toată viața mea.

 

* Acolo,

în satul de la poalele codrului,

copilăria ne așteaptă

ca să terminăm jocul.

*

Încărunțise părul mamei,

precum zăpezile de altădată.

*

Tolăniți pe șifonier

trolerul și motanul adună praf.

Lokdown.

 

*

Dinspre omenesc spre divin

și atât de greu dinspre

divin spre omenesc!

Nevoință.

*

Nenumărate cuvinte șoptesc

buzele arse de foame și sete.

Rugăciune

*

Stele ce sclipesc în apa adunată

în urmele lăsate de pașii tăi.

Trecut.

*

Argint lămurit în foc,

lămurit de șapte ori,

de șaptezeci de ori câte șapte.

Judecată dreaptă.

*

Între răsărit și asfințit

ca un sâmbure,

noaptea

 

* Ghemuită

înlăuntrul timpului

acesta îmi rămânea strâmt.

Creșteam

 

*

Frunzărind arămiu

o zi în pădure.

Toamnă.

*

Dulceața din faguri-de-albine,

frumusețe transformată în gust.

Miere.

*

Greerii ciobesc înserarea,

timpul se furișează prin nuci.

Toamnă.

*

Efemerul așezat pe floare,

eternitate de-o singură zi,

fluturele.

*

Din înaltul ochiului cădea,

asemenea unui corăbii

ce se scufunda,

o lacrimă cristalină, grea.

*

Mă trezeam în fiecare dimineață

cu speranța că am primit

perechea de aripi promise.

Gândul o închipuia pe mama,

ce mă năștea din nou

și mă înfășa strâns.

*

Când ai plecat

umbra ți-a rămas în oglindă.

Umbra mirosea a nuntă!

*

Viața, un șir lung de cuvinte.

Dincolo de cuvinte e Cerul.

*

Fețele pâinii ca fețele Lunii.

*

În pădure, tandru vântul,

ciufulea frunzișul copacilor.

*

Mulțimi de oameni iar

Dumnezeu atât de singur!

*

 

Sunt umbra mamei.

O umbra subțire, zgribulită de frig.

*

În fiecare seară mă spăl pe cap

de toate migrenele și pe dinți

de toate răutățile.

*

În copilărie uneori la cină,

aveam pe masă doar

pătrățelele de pe mușama.

*

Fie pânea cât de rea

Semnul cruci-l fac pe ea

și-o mănânc, în țara mea!

*

Oamenii vin pe pământ și pleacă.

În urma lor rămân o mulțime

de haine atârnate pe cuiere

și o mulțime de cuvinte.