Tunete se războiesc printre ale mele gânduri

Și ard și dărâmă și tu…

Tu pâlpâi cu lumină și aduci pace

Ești leagănul unei copilării fericite

Primul copac înflorit și ultima frunză căzută.

Ești un labirint impresionant

Ale cărui cărări le dezleg ca pe un ghem vrăjit.

Ești zahăr și sare și Amor.

Cubul de ciocolată topit în noapte

Apa mării scăldată în alge.

Un sărut deprimant de adio,

Sabia ce îmi spintecă venele

Ghimpele din ochiul înlăcrimat

Și piatra rea din rinichi

Toate astea nu dor, ci otrăvesc cu iubire.

Tu ești acum și aici și nu mă pot minți

Flămândă îți caut umbra.

Fantoma ta apare, o mușc de gură

Șiroaie negre i se sparg pe fălci.

Dispari.

Unde te duci?

Vino înapoi

Vino, vino la mine…