IDENTITĂȚI SUPRAPUSE

unde am trăit eu

lacrimile nu stau în buzunare

suferința desființa anotimpurile

conducătorul se răzbuna

vopsindu-ne în roşu

în fiecare zi de sărbătoare

mic şi mare eram croitorii

unui singur model de costum

ne pregăteam

să ne amestecăm identitățile

într-o epocă cu o singură puşcărie

atunci ploile erau acide

să ardă livezile şi grădinile din noi

permanent eram duşi pe stadioane

să cântăm pentru conducător

niciodată nu am cărat o pancartă

cu fotografia conducătorului

mama mă îmbrăca

în costum popular-busola care mă ajuta

să nu mă rătăcesc niciodată

cămaşa de rezistență cusută de mama-mare

cu borangic şi lacrimi

de unde vin eu

oamenii caută crucile uitate

şi bisericile răsturnate

cei de azi numesc acele vremuri

antropologia unei generații pierdute

 

 

MĂIASTRA

aici nu sunt dimineți şi nici apusuri

doar multă lumină albă

şi liniştea păsărilor adormite

atunci am început

să desenez cerul

apoi am pus ceasul solar

să anunțe diminețile

uite aşa iubito

alung plictiseala de aici

până când prima pasăre

începe să zboare

 

 

SUNTEM UN ÎNTREG?!

Vremea şotroanelor

unde cangurul nu mai saltă

timpul din picioare…

Dormi pe partea stângă

să te salvezi de demonii

care ne caută pe amândoi,

fiecare are drumul lui…

Suntem doi luați câte doi

acolo unde atingerea

este o retină obosită.

Povestea unui întreg,

oare, există?

Păi, rețetele medicale,

rețeta supraviețuirii în doi…

Nu mai eşti cangur

să sari peste poarta destinului,

iluziile pleacă separat

să fie rătăcite

sau drumurile se întretaie

până să strige paznicul,

„avem un şotron, oare”?!

 

 

SINGURĂTATEA ÎMBĂTRÂNITĂ

am fost şi eu cineva

pe vremea când

dansul nu tăcea

am avut mâinile suave

de pianist care

nu plânge

acum am adormit

lângă fereastră

şi aştept timpul

care nu mai vine

eu sunt aici

dar nimeni nu mă ştie

sunt doar o cifră

mare într-o frizerie

unde

mai tai cu foarfeca fărâma

de singurătate încă vie

am fost şi eu cineva

priveşte această fotografie

 

 

CARIATIDĂ

nu este vina ta că eşti frumoasă

a avut lutul sfânt

şi ochi numai pentru tine

a venit ziua când trebuia

să-ți modeleze sânii

de cariatidă

te-a apărat de timp

ştia că tu eşti viața

şi poarta lumii