Interval

 

Navigând prin agitații,

La eșecuri m-adaptez

Fără false explicații

Închid ochii și visez.

 

Stelele-mi sunt potecă,

Calea timpul o măsoară,

Fișele din cartotecă,

Sunt din ziua anterioară.

 

Pas cu pas prin utopie,

Vremea țese firul sorții,

Un gând nou, o poezie

Buchii vechi pe fila cărții.

 

N-o să fie pagini goale,

Nici călătorii punctate,

Doar urcușuri verticale

În speranțe proiectate.

 

Poetul fără somn

 

Poete rătăcit în propriile vise,

Pătimaș iubind precum respiri,

Obosit tot bați la inimi închise,

Inventezi o dragoste din amintiri.

 

Simți mirosul mării stând în casă,

Navigând pe valuri de cuvinte,

Melodii cunoscute, zgomotoase,

De tinerețe îți aduc aminte.

 

Trăire inventată și absurdă,

Care a pus pe viitorul tău tabu

Muza ți-e sălbatică și surdă,

N-o cunoaște nimeni și nici tu.

 

Te supără tăcerea ce se îngroașă,

Luând iar pixul de pe consolă,

Stăpânindu-ți firea cercetașă,

Amorezat nu-ți trebuie busolă.

 

Veșnic visător, dar nu ai somn

Romantic, misterios și cult

Peste plictiseala nopții torni rom,

Puțin trist iar nebun mai mult.

 

Un secret ascuns îți e surâsul,

Superstiții vechi nu te frământă,

Cel mai bun prieten ți-este versul

Prin el dragostea rămâne sfântă.

 

Iubirea-i otravă

 

În toiul nopții sub muzică de jaz,

Când fanteziile erup în extaz,

Se-mprăștie al dragostei parfum,

Răscolind imaginația ș-acum.

 

Lacrimile au urme fierbinți,

Vorbe nerostite-s doar rugăminți,

De la tremur ființa-i bolnavă,

Încep să cred că iubirea-i otravă.

 

Otravă dulce cu miros de mosc,

Buzele în sărut se înroșesc,

Vocea lipsită de sonoritate,

Devine geamăt sufocat în noapte.

 

Scoate sufletul din adăpost,

În zile cu restricții și de post,

Rotindu-l în enigmatica nălucire,

Transformă teama-n fericire.

 

Peste ascunzișul misterului etern

Florile petale moi tăcute cern,

Voalul acoperă viciul dezgolit,

Vina unui păcat nestăpânit.

 

 

Când frații nu-și vorbesc

 

Viața-i pânză înrourată

De la vânturi se destramă,

Vine timpul când deodată,

N-ai nici tată, n-ai nici mamă.

 

Precum o barcă de hârtie

Ce pe râu plutește lin,

Viața nu-i doar bucurie,

Dar lângă frați ai un alin.

 

Ei te așteaptă să te vadă,

Din vorba lor culegi puterea,

Nu te vor lăsa în stradă,

Dacă ți-ai pierdut averea.

 

Dar se întâmplă uneori,

În ceartă, uitând măsura

S-arunce cuvinte ce dor,

Aprinzând în inimi ura.

 

Nu stau la aceeași masă

La răscruce se ocolesc

Nu-și calcă pragul casei,

Într-atâta se urăsc…

 

Uitând cum au copilărit

Și mâncau dintr-o bucată,

Se țineau de ștrengărit,

Colindând mahala toată.

 

Sângele venin strecoară,

Din ranchiună devin avani,

Viața-n avere o măsoară,

Dar sărăciți ei sunt orfani.

 

Părinții îi privesc cu jale,

Îngerii plâng mohorâți

Când la biserică țin calea,

Nici acolo nu-s uniți.

 

Zadarnic poartă la piept cruce,

Degeaba sfinții prăznuiesc

Speranțele devin năuce,

Dacă frații nu-și vorbesc.

 

Speranța

 

Ne-a obosit nesiguranța

Și tot ce se numește vis,

Am sădit în gol speranța,

Prin minune ea s-a prins,

 

Vor veni vremuri bune,

Pentru țara mea cu flori,

Cântând doinele străbune,

Slăvind vechile valori.

 

Nu vom fi dezmembrați,

De dușmani de dinafară,

Noi o să trăim ca frați,

Ocrotind această Țară.

 

Probabil au uitat deja,

Ce sânge are românul

Patria vom proteja,

Poporul este stăpânul.

 

Onești și mărinimoși,

Înrudiți cu veselia,

Darnici și prietenoși,

Dușmănoși cu viclenia.

 

Nemaivăzut de iubitori

Cu părinții și copiii,

Fost-am prea răbdători

Cu teroarea și hoția.

 

Frați-Români de peste tot,

Ajunge atâta poticnire,

În noi inima-i clopot

Ea ne-ndeamnă la Unire.