(piesa „…Escu” în interpretarea actorilor teatrului Ariel)

În teritoriul infailibil al comediei, Tudor Muşatescu este prințul neîncoronat, demn urmaş al lui Caragiale. Portretizând situații şi personaje, non conflictual, cu bunul simț artistic la purtător, vede societatea umană prin prisma registrului satiric. Autorul nu caută să promoveze gâlceava politică, ci doar foloseşte elemente ale contextului pentru a caracteriza tipologii umane.

Piesele sale de referință sunt „Titanic vals”, scrisă în 1932, urmată firesc, în 1933, de „…Escu”, ambele completând tabloul parvenirii în familia Necşulescu. Dacă în prima piesă zeița Fortuna aduce norocul în această familie, facilitând evoluția sa socială, în cea de-a doua, Decebal, mezinul familiei, se luptă pentru o carieră politică. Mijloacele nu sunt din cele ortodoxe, chiar dacă el beneficiază de mentoratul Ninei Damian, soția lui Bebe Damian, o damă versată introdusă în cercurile politice. În interpretarea extraordinară a Mădălinei Floroaica, acest personaj feminin cheie pătrunde lejer în sfera politicii prin mijloace doar intuite de public.

Traseismul politic îi scoate în cale lui Decebal un partid mic, Partidul Socialist, autorul fiind probabil inspirat de apariția Partidului Comunist, lansat cu pretenții mari în vâltoarea vremii, în 1921. Decebal, interpretat cu măiestrie de Alin Păiuş, este un personaj pitoresc, autentic în expri- mare, dând greutate piesei şi aducând-o în actualitate. Provenind dintr-o familie împestrițată, prezentată de dramaturg în „Titanic vals”, el nu are origini boiereşti care să-i dea dreptul la ascensiune socială. El este un om din mulțime, „unul din mulți… eşti”, a căror existență se petrece în tăcere, fiind nerecunoscuți şi, în opinia societății obediente, neînsemnați. Astfel, Decebal este nevoit să-şi croiască singur drumul. Prin comparație, socrul său, un boier neaoş, Iorgu Langada, interpretat cu mare succes de Dan Constantin, renumit actor al teatrului Ariel, este adeptul vechilor şi uneori sănătoaselor mentalități. „Cel mai faimos stâlp de cafenea”, el este exponent al conservatorismului, însă influențat de momentul prezent, căutând să se bucure de contexte.

Fratele lui Decebal, Traian Necşulescu, este contrastul care aduce culoarea. Dependent de pariurile hipice, devine escrocul familiei. Ruinat şi invidios pe succesul mezinului, provoacă încurcătura majoră care, bine controlată de Nina Damian, deschide lui Decebal drumul nesperat către cabinetul guvernamental. Personajul Traian Necşulescu este pus în scenă de actorul Alin Holcă, un senior al artei dramatice. Decebal, specialist al cacialmalelor politice, trece repede de la liberali la socialişti, apoi la țărănişti, în funcție de propriul interes. Lansat în cursa frenetică a parvenirii se căleşte în jocul politic. Lasă cămaşa însângerată a politicii socialiste, abandonând acest partid, pentru a face parte din guvernul ce cade ca urmare a disensiunilor interne, exact când, prin şantaj, Decebal este numit ministru.

Momentul fulminant se concentrează în monologul ce precede finalul, când simți plenar actualitatea textului scris magistral de Tudor Muşatescu şi împlinit curajos de Alin Păiuş. Piesa se desfăşoară pe multiple planuri, nefiind omisă nici viața sentimentală. Ițele, destul de încurcate, scot în evidență caractere duplicitare. Supraviețuieşte intrigii Amelie, care, cu maturitate şi decență, supraveghează din umbră viața amoroasă a soțului său, Decebal. Aceasta câştigă în convingerile ei familiale, deşi expediase soțului scrisori de amor ca fiind din partea unei adoratoare pătimaşă. Amelie, curtată de Bebe Damian, nu cade în plasa acestuia, viața de familie a tuturor fiind salvată.

Pe un plan secund, dar nu lipsit de importanță, se construieşte personajul Miza, soție de general, mamă autoritară, soră cu Decebal şi Traian. În familia acesteia îl regăsim pe fiul lor, subiectul de discordie din „Titanic vals”. Generalul Stamatescu este interpretat corect şi disciplinat, cum îi stă bine unui ofițer de cavalerie. Miza se comportă asemenea Chiriachiței şi îl supune pe General propriilor servituții egoiste. Dând dovadă de sinceritate şi eleganță, actrița Mihaela Mihai joacă personajul Amelie, interpretând rolul în registrul modestiei. Camelia Constantin şi Gabriel Popescu sunt actori de bază ai teatrului Ariel, pe care acesta s-a clădit, iar personajele lor, Miza şi Generalul Stamatescu, aduc savoare şi completează perfect tabloul artistic al piesei.

Bebe Damian, interpretat de Ionuț Mocanu, este un rol ce urmăreşte fără grabă împlinirea demersurilor vieții, acceptând compromisul, talentul actorului punând accent pe iluzie. Ionuț Mocanu se remarcă în această ipostază prin sobrietate. Platon Stamatescu, fiul familiei Generalului, este un răsfățat căruia i se trece în umbră personalitatea. El se descurcă prin propriul fler ce nu-l trădează. Gogu Preda interpretează acest rol şi se achită de ingrata sarcină, păstrând echilibrul firesc-uman în familia sa. Comisarul este jucat de Georgiana Marin care, în puținele intervenții, reuşeşte cu succes să sublinieze slugărnicia.

Piesa aduce în final singura posibilă soluție, aceea ca Decebal să-şi reia cariera, dar cu propriul partid în care se regăsesc toate celelalte precum le place cârcotaşilor de lux. Partidul Național Liberal Țărănesc reprezintă iluzia alianțelor politice dincolo de doctrine şi inutile social. Este exclus Partidul Socialiştilor, fiind asemenea copilului născut cu forcepsul. Regizorul Vlad Popescu aduce pe scenă cu acest spectacol contemporaneitatea fenomenului politic şi pune în discuție probleme vitale, abordate într-un ansamblu viabil şi savuros. Felicitări întregului colectiv de actori şi personalului tehnic!