Primăvara

Șoaptele zumzăiau vestind primavara

Era atât de tăcută dragostea mea

Mici insecte săpau șanțuri în urma șoaptelor

Și nu mă puteam opri din a le asculta

Parcă era un cor natura întreagă

O simfonie nemaiauzită

Florile îsi despicau petalele ca niște aripi de fluture grăbite în zbor.

 

Visele-semințe

Semințe de păpădie sunt visele, speranțele

Răsuflate în albastrul-gri al cerului divin

Zburdând, dansează pe panglici aeriene.

Dintre mii de semințe doar câteva

înfloresc.

Cele suflate cu putere.

Ating culmi neștiute

Ca apoi să moară într-o nouă floare

Căci numai cine nu renunță

Va vedea fluturii valsând pe semințele sale.

 

Fluturii au masacrat păienjenii

I-au înlocuit

Și acum țes pânze către cer

Împodobindu-le cu stele

Îți scriu numele în fiecare noapte

Strălucind luna șoptește

cât de mult ne iubim.

 

După miezul nopții

O molie se lovește de lampă

,,S-a îndrăgostit” îmi zic

În curând, mâine e azi

A văzut molia stelele și a visat la ele

Până în noaptea asta, când și-a găsit steaua ei.

O molie se lovește de lampă

Și chiar de-o doare

Își iubește steaua ei.