și astăzi

am drum spre grădina ta

voi privi în ferestrele gândului

când am să fiu aproape de genunchii

acoperiți cu mărunțișurile vieții

despre care spui cele mai importante rosturi

peste chipul meu fața ta

o arătare prinsă în textul trecutului

te plimbi prin camera goală de așteptările fiecăruia i-ai dat

după ale tale

privirea mea rămâne într-o rugăciune în casă

la masă

niciodată nu m-am simțit

atât de bine seamănă

precum în cer așa și pe pământ

bunicul m-a învățat tatăl nostru

în camera din față

o candelă ascundea chipul după mine

în fiecare zi pe drum

să-l rostesc aveam loc în iubire

bătaia ceasului sărută

iată oamenii

cronici prinse în părul fecioarei

după care vine

în cântarea cântărilor iubirea

astăzi

e o grădină închisă

 

ascet

despre bunicul mi-a vorbit tata

eu mă miram de înălțimea și spatele său

de picioarele cu bătături

în cuvintele sale totul era atât de perfect

după bunicul alergam prin grădină

coasa domolea cucuta

întrebam despre toate

gângăniile se întreceau cu min

e printre pruni

mi-au povestit bătrânii Ilimbavului

de carele pline cu pepeni crescuți în grădină

păziți în nopțile de vară

având cartușul cu sare pe țeavă

dormea liniștit cât mitul funcționa

avea bunicul zâmbetul de ștrengar

nepotul unui sinait fugit de la școala de popi

la coarnele plugului cu boii în brazdă

 

ispitit de ulița satului

apoi mă gândesc să fiu un ascet

în pustiul trecutului

chiar dacă fiarele purced a mă rupe

de ce e iubirea și satul uitat

în chilia cu rugăciuni pe Dealul Dumbrăvii

Între Păraie sus Între Vii

cât de frumos este să-l văd pe Dumnezeu

și satul meu

 

alteritate

altceva decât cascada iubirii nu mă întoarce din drum

urcuș de pledoarie pentru frumusețea

care va învinge splendoarea schimonosirii lăsată moștenire

după cădere duhul cărții dă viața

și noi spunem că avem amintiri frumoase

 

logos în cutumele de început cu iubirea te antrena

pe pista cu oameni desenați de ea

lângă timpul ce avea punctul final al unui poem

înainte de a fi scris mare bucurie are poetul că l-a găsit

până primul vers apare aici cu tine

 

aduci de acasă desenul cu eternitatea

l-am văzut și noi la anticariat în cea mai bună formă

astăzi pe masa de lectură citesc

unde cuvintele mi-au pus la microscop adn-ul

rămâne după tine o întâlnire de familie

 

dacă mai spui că dumnezeu a murit

nietzsche te-ar plesni de nu te vezi

la o margine de filă câteva notițe acoperă necunoscutul

cu chipul tău are omul de citit în grădina fără toamne

se strâng recoltele de 12 ori pe an

 

de pe linia frontului

mergi mai departe oprirea face diferența

între ofensiv și defensiv în văzduh două armate

își împart lacrimile muritorilor în burduf

ceața nu poate ține vederea lui dumnezeu

cerul alunecă dincolo de linia frontului

 

unde dai și unde crapă ispita în balanță

acoperă pământul lui dumnezău oamenii

în ultima noapte de dragoste și prima noapte

din război așteaptă pragul casei cu îngerii

tata și mama pun flori pe o bucată de cer

 

mai departe găsești aceleași stele ne plouă

noapte de noapte iubirea se vrea cu tocmeală

între niciodată și oricând l-au răstignit pe isus

de dragul zborului în văzduh se snopesc în bătaie

îngerii și dracii înarmați până-n gât

 

hegemonia nu se spală cu sânge de țapi

sau berbeci aduși la măcelărie

de paști trec linia frontului îngerii curajoși

dau aripi celor fără gustul zborului atârnat

de blestemul ispășit seduce învierea