Stația terminus

Cu valiza doldora de amintiri

stau pe peronul fără de întoarcere

al gării absurdului, doar cu plecări.

În ceața densă a uitării de sine

caut vagonul spre purgatoriu,

unde mi-am rezervat un loc

încă din anii tinereții.

 

Garnitura se compune din trei vagoane:

cel al infernului la coadă

cel al purgatoriului la mijloc

și cel al speranței în față.

Locomotiva roz a paradisului posibil

trage garnitura imposibilului

pe calea ferată a viselor neîmplinite.

 

Proxima gară este absolutul

unde paradisul a descins pentru vecie.

Probabil voi coborî în acea stație terminus

unde foștii prelați trudesc ca acari,

în care îngerii căzuți hămălesc poverile vieții,

iar zeii pedepsiți șmotruiesc sălile de așteptare.

Până și Dumnezeu exilat în salopetă

reglează tacticos unicul ceas al gării.

 

 

Apoteoza materiei neînsuflețite

Din cloaca încinsă a instinctelor

se ridică fumul greu și pișcător

al vitalității fără finalitate.

Forța brută a cărnii dospite

în hormoni, glande și mucoase,

însuflețită de bezna tenebrelor

 

caută altitudinile amețitoare

ale amplelor elanuri vitale.

Pulsiunile fiziologice

țâșnesc pe verticala luminii

a speranței încolțite din umori,

precum lava vulcanilor incandescenți.

Saltul divin de la materie la spirit

îl face lucrarea secretă a harului

scânteia tainică a cuvântului.

Caut până la extenuare, în stare de semitransă

treapta eterică, urcușul transcendent,

panta sublimă spre înțelepciune.

Mereu sunt învins de povârnișul abrupt

al rostogolirii ireversibile

spre entropia minimă și stabilă

a liniștii minerale, a tăcerii ultime.

Apoteoza materiei neînsuflețite.

 

 

Suprema pulsație divină

Din străfundul destinului

după teribile zbateri

a răzbătut vocea interioară,

acordul subtil cu Universul,

legătura eterică sublimă

dintre mine și explozia primară.

 

Scâncetul de început de lume

metamorfozat în strigătele copilăriei,

apoi în vocea revoltată a adolescenței

și-au găsit împlinirea într-un târziu,

în superba rezonanță

cu unda primordială,

cu armoniile fundamentale ale existenței.

Vibrațiile în crescendo ale devenirii.

După febrile căutări

în spectrul de frecvențe al speranței

am descoperit miracolul

lungimii de undă comune cu destinul.

Iradierea astrală a iubirii totale.

Consonanța cuvântului dintâi

și a luminii de pe urmă

cu suprema pulsație divină.

Uneori în triunghiul nirvanei

stau la taifas cu îngerii.