Definire

Sufletul poetului,

cine îl știe?

Doar foșnetul umbrelor

din noaptea de vis,

el este totdeauna

altar necuprins,

o barcă de nuferi pe

calea pustie.

 

el face din beznă

cetăți de lumină,

din lacrimi fierbinți,

estuare de lotuși,

un arhipeleag de iubiri

și totuși,

e anonimul

de serviciu pe tină.

 

de la geam

cu astre venite

să-l vadă,

o lume celestă îi pune tiare,

deși e firul de iarbă în toamne precare,

pomul cu roade

părăsit în livadă.

 

e o linie

între nadir și zenit,

un amurg sângeriu

ce plânge când pleacă,

izvorul ce nici după moarte nu seacă,

își duce prin slove

o cruce de-argint.

 

 

 

 

Azi și mâine

nu știu cum pot să te pictez atât de des

mereu mai schimb câte o nuanță

cu pana dintr-un ieri

sau dintr-un mâine

pun sufletul pe șevaletul alb

din călimara mov eu scot atât de multe grații

cuvintele-s culori și lacrimă și pâine

 

la ochii tăi lucrez destule nopți

cu zoaiele la geamuri printre stele

când cerul pleacă obosit de la fereastră

iar mi te alint cu slove dulci

și tot așa

de cade geană peste geană

din echinocți in echinocți

 

nu știu cum să te pictez mai bine

să fie sinonimul mai perfect

când nu mai pot mă furișez în mine

mă feresc de toți

într-un azi sau într-un mâine

mai defect

 

 

 

 

Ecoul

de câte ori îmi ascult propriul ecou

să nu mai știu

cum se înmulțesc pisici birmaneze

mă bandajez

cu sunete venite

din anii

când buze îmi fredonau doine

când urzeam pe mosorul timpului odiseea juvenilă

 

mă afund în mine

să nu mai văd

cum salcia își leapădă ultima frunză

galbenă cu nuanțe de sânge

atât de tristă

ca o înmormântare de idoli

 

îmi ascult foșnetul inimii

ca o toamnă

ca o toacă la schit

în mâinile albe ale maicii cu ochii de jad

anii mei

îi văd înfloriți a doua oară

în merii de la marginea drumului

 

ca să nu simt

cum plânge pădurea

mă aciuez

în sufletul meu

cu rizomi de primăvară

acolo învăț abecedarul tăcerii absolute

 

ca să nu mă cunosc

mă învelesc

cu podoabele serafimilor

ca să te pot iubi

te caut dincolo de mine

unde aripile noastre încolțesc în nisipuri