Gândurile unui tânăr martir
Am o senzație acută
care mă lipește de ziduri,
obosindu-mă cu ritmul ei infernal,
pe care îl simt izbind în urechi,
ca o tobă, ca un bumerang,
din ce în ce mai aproape,
vă spun sincer,
senzația mea e că
îmi privesc atent rănile
și nu le pot vindeca,
rănile ce curg din mine,
nu pot decât să le înțeleg,
nu pot decât să le ating,
profeții au murit de mult,
acele păsări ale deșertului,
în urma lor
eu, unicorn,
pornesc, galopând,
spre lumină.
Melancolii feroviare
Eram pe o bancă,
erai
dincolo de ferestrele trenului;
ca un șarpe romantic,
noaptea se incolacea intre noi,
mângâindu-ne,
răsturnând stelele
prin iarba metalică a roților vii,
cele care
vor începe în curând să alerge,
ascunzându-ți trupul,
stergându-ți privirea și buzele,
șoaptele sânilor
atât de rotunzi
în liniștea palmelor mele,
visele și zâmbetul,
căldura primelor secunde de dragoste,
eram pe o bancă,
erai
dincolo de ferestrele trenului,
respirând
parfumul punctelor cardinale.
Zen
Ascult
liniștea păpădiei înflorind
dincolo de frontierele câmpiei
orgoliul aripilor de vulture
tăcerea munților
zâmbetul lotusului
născut în întuneric
sunt furie și iubire
alături de voi
în blândețea fiecărei secunde
pe care o îmbrățișez
așa cum îmbrățișez copacii și iarba
bucurându-mă
de simfonia picăturilor de ploaie,
închideți ochii și priviți
deșertul alb al gândurilor
linia propriului orizont,
închideți ochii și priviți-
atunci
vântul va deschide ferestrele
pentru eternele miresme
ale lumii…
Cântec de oprire a secundei
Deplină și albă,
noaptea va veni,
noaptea în care voi putea înțelege
tot ce nu a fost până acum înțeles,
aranjându-mi părul
în cioburile punctelor cardinale,
umbrele de parfum, crescute în urmă,
pe care
le-am frământat între nări,
apoi depărtările,
acele lungi depărtări, nestrăbătute niciodată
apropiate de limita visurilor,
subțiri și roșii, ca un ochi obosind,
întors spre el însuși, spre somn,
noaptea aceea va veni,
noaptea în care
secunda va obosi
să mai fugă.
Comentarii recente