L-am întrebat pe Leonid Dragomir, redactorul – șef al revistei Argeș, dacă este neapărat bine să citești multe cărți.

  • Pare de la sine înțeles că este bine să citești multe cărți. Dar chiar este bine să faci asta? Cât să citești?
  • Bun, ce să vă zic… Eu cred că orice intelectual care a citit, care e prins de morbul cărții, de această boală să-i spunem așa, n-are cum să n-ajungă să-și pună întrebarea asta. Dacă nu cumva cărțile sunt inutile, dacă nu cumva te îndepărtează de adevăr, dacă nu cumva ai citit prea mult, iar acest lucru te-a înstrăinat de viață. Dacă tot ați amintit versurile lui Eminescu, amintesc și eu poezia lui Arghezi, Ex Libris, care începe astfel: „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris”, și se termină cu: „Tu nu răspunzi la nicio întrebare”, adică cu o îndoială foarte puternică asupra rostului cărților, cu un sentiment al zădărniciei lor. Aș aminti și de gazda lui Călinescu, cu acel „Tot mai citești, maică?”, care cred că pe toți ne-a amuzat și totodată ne-a pus pe gânduri. Mai mi-aduc aminte de Cioran care, tot așa, citea nebunește până când un nebun din zona lui i-a spus: „Dar nu acolo trebuie căutat. Nu acolo e adevărul”.

Deci, cred că toți trecem prin momente de îndoială în legătură cu capacitatea cărților de a ne ancora în viață, de a ne învăța ceva în legătură cu viața, de a ne face să ne apropiem de adevăr, că până la urmă cred că aceasta a fost intenția primordială. Mi-ar plăcea să citiți tot interviul în acest număr al revistei.