MI-E TEAMĂ

Mi-e teamă că într-o zi

n-am să mai pot iubi pe nimeni

și eu chiar nu știu să mai iubesc

că într-o zi fatidică

n-am să mai știu cine sunt

că o să uit.

că vrabeții scandalagii de la geamul meu

înainte de amuți.

că după ce am alergat

cu un biet Matiz cu 160k/h

pe autostrăzile patriei

voi sfârși intrând într-un copac

cu 50 km/h căzut într-un somn profund

că voi muri părăsit de toți

pe un pat de azil sau spital

în loc să mor eroic în patul iubitei

de un infarct izbăvitor.

mi-e teamă de neant

și că o dată cu mine va muri

iubirea pe pământ.

ar fi trist nu-i așa?

mi-e frică de frica mea

că nu este o frică oarecare

ci o premoniție care îmi spune

grăbeste-te omule!

am să mă grăbesc draga mea!

am să mă grăbesc!

 

 

 

 

PERSPECTIVĂ

Ce întuneric e pe strada mea,

Sunt stâlpi cu felinarele de formă,

Asfaltul inamic o cacealma,

Capcană pentru fete pe platformă.

 

Nu e nici apă la vreun robinet,

În blocuri cu betoane ranforsate,

Sunt peșteri proiectate cu closet

Și stalactite veșnic înghețate.

 

Curând un întuneric peste tot,

În citadinul labirint astmatic,

Cu-amprente de carbon per idiot

Și moartea prevăzută matematic.

 

 

 

 

DIURNĂ

Eu mor în fiecare zi,

Mor de fumat și mor de tine,

Și mă îmbăt de ce-ai lăsat,

Parfumul câmpurilor pline.

Și mor încet și elegant,

În cluburi cert exclusiviste,

Cătând priviri de diamant,

Privirii mele mult prea triste.

 

Neobservat, un abur viu,

Mai rătăcesc printre destine,

Nici nu contează că eu știu,

Să port în piept zile senine.

 

Dar mor încet și-nsingurat,

Mor de fumat și mor de tine,

Și-n amintiri mi te-am lăsat,

Arnici să-mi coși pe etamine.

 

 

 

 

TÂRZIU

Iubita mea, din tristele-mi poeme,

Iubita mea cu gust de absolut,

De ce simt azi că nu mai este vreme,

Să te iubesc așa cum aș fi vrut…?!

 

Săraci am fost, cu stea în frunte,

În lumi ce-s fără de hotar,

Înstrăinata mea din munte,

Iubita mea ce n-ai habar.

 

Într-un târziu ne înfioară,

Blestemul vorbelor târzii,

Și de n-ar fi ultima oară,

Ți-aș spune mâine să nu vii…!

 

Ți-aș spune ce n-am spus vreodată,

Și taina lumii dezlegând,

Te-aș mai iubi încă o dată,

Căci nuntă n-om avea nicicând.

 

Săraci am fost, mai săraci suntem,

Săracii clipelor târzii,

Singurătăți cazone umplem,

Plini de dureri și nostalgii…