Ne regăsim

Ne regăsim străini între iluzii

Corsete sângerând de amintiri

In propria neliniște martiri

Împovărați adesea de confuzii

 

Ba răvășiți de neînțelese temeri

Ne revărsăm în brațele furtunii

Ne luminăm cu taina rugăciunii

Profeți uitați de mult între luceferi

 

Privirile nu mai ating pământul

Nici cerul de deasupra nu -l ating

Simți cum dinspre suflet suflă aprig vântul

 

Până ce lămpile în infinit se sting

Până ce cade în genunchi și

Sfântul Stors de credințele câte îl ning

 

 

 

 

Armoniile

Surprins de armoniile terestre

Îmi uit de mine și mă las sedus

De – un răsărit de soare, de -un apus

De norii albi ce –ncununează creste

 

Încă îmi curge -n sânge vis de nu știu unde

O muzică din veacuri mă repetă

Sunt în lăuntrul șoaptei de egretă

Sunt repetat mereu printre secunde

 

Mă murmură suav un fir de apă

Mă clatin intr -un pai de iarbă udă

Sunt unde repetarea stă să înceapă

 

Mă las ademenit de viscolul viorii

Mă rătăcesc în mine fără teamă

În fiecare zi să-mi cânte-n taină zorii

 

 

 

 

Corabia

Corabia semeață e in război cu valul

O sună din adâncuri neliniștite goarne

O stranie putere e gata s-o răstoarne

Ori să-i reteze viața cu pumnalul

 

Supusă răzbunării, supusă întâmplării

Catargele abia se – arată de sub spume

In nebuloasa vremii se prăbușește-o lume

Sub geana de argint a înserării

 

Ies din adâncuri capete de hidre

Amurgul se așază tăcut pe zarea mută

Încet întunecându -se-n clepsidre

 

Noi mai suntem doar urme și miresme

Suntem doar vreme, trecătoare vreme

Corabia ne duce spre punțile perfide