Simfonie albastră

 

Un radio pe unde ultrascurte

Răstoarnă note muzicale, lin.

Ascult vrăjit, gândindu-mă la tine

Ce mult mi-ai dat și totuși, ce puţin…

 

Zâmbind, în unduiri de fum subţire,

Tu îmi dansai plutind în jurul meu

Și-n umezi iriși, valuri de căldură

Ne cuprindeau, iubindu-ne mereu.

 

Cu tandre mângâieri, de iarbă crudă,

Ne-acopeream cu dorurile toate,

Și cu miros de fân cosit în gânduri

Ne îmbătam în vise parfumate.

 

În limpezi dimineţi, raze de soare

Ne consfinţeau unirea implicită,

Iar ce mai rămânea din zi, o mare

De tandre șoapte ne-nsoţea, sporită…

 

Și ai rămas definitiv în noapte

Să-mi mângâi vise vii în lună plină,

Iar ca să văd o lume mai frumoasă,

Tu mi-ai rămas de-a pururi pe retină.

 

Azi te zăresc uimit în orice floare,

În jurul meu respir aer de luncă,

Iar toate-au gust de miere polifloră

Și-o simfonie de lalele mă încântă.

 

Ascult oftând, gândindu-mă la tine

Ce mult mi-ai dat și totuși, ce puţin!

Și-un radio pe unde ultrascurte

Răstoarnă note muzicale, lin.

 

 

 

 

Rendez-vous

 

Bine-ai venit să mă mângâi

La ceas de dor, romanţă roză,

Să ne iubim, te rog rămâi

În parfum dulce-de mimoză,

 

Cu unduiri de catifea

Să îmi dansezi oriental,

Să bem o ceașcă de cafea

Într-un decor alb, hibernal.

 

Apoi la pieptu-ţi cald și plin

Să mă-ncălzesc a resemnare,

Să fierbem o cană cu vin

Și să plutim întru uitare…

 

 

 

 

Mă urmăresc doi ochi albaștri

De când mă știu

Și conjugaţi precum doi aștri

Mă ard de viu.

 

Sunt obsedat doar de dorinţa

De a-i avea

Și-i am mereu, dar n-am putinţa

De a-i păstra,

 

Mi-e teamă, cred, că mă vor frige

Cu jarul lor

Dar ce folos de mă voi stinge

Cuprins de dor?

 

Albaștrii ochi, de când mă știu,

Mă urmăresc

Și doar în ei, cât voi fi viu,

Mă regăsesc!