EU TE IUBESC
Eu te iubesc, dar simt că nu-i de-ajuns,
Destinul îmi aruncă înc-o farsă,
Încrederea în mine a răpus,
Iar fricile în vene mi se varsă.
Eu te iubesc, dar ceru-mi este sur,
Mi se destramă sensuri în cuvinte,
Le-adun într-un mănunchi, dar parc-un fur
Le-nghesuie-ntr-un șir fără de minte.
Ți-aș spune multe, vorbele-amuțesc,
Privirile se pierd în depărtare,
Mă simt absent în viața ce-o trăiesc
Și doar cu tine clipa-i desfătare.
Mă-ncurc în gânduri precum un netot,
Mă îndulcesc cu amintiri suave,
Să fiu cuminte, parcă, nu mai pot
Și mă avânt prin clipele jilave.
Când mă întorc, mă simt mai fericit,
Am evadat din mine înc-o dată…
Rutina nepăsării-am nimicit
Și am fugit din soarta-mi condamnată.
Nici nu mai știu ce ar mai fi de spus;
În pumnii suferinței eu am strâns
Tic-tacul inimii ce dorul mi-a indus.
Eu te iubesc! Și, totuși… sunt învins!
21/08 2025
AM ALES…
Putem să fiu o demnă întrupare,
O lebădă înveșmântată-n albul
Ce ne cuprinde-n grație și visare,
Un ochi de rai discret, ascuns de colbul
Din mirare.
Puteam să ard în fiece secundă,
Dar m-am ascuns în gene de lumină,
Iar când beatitudinea abundă,
Toți porii sufletului îmi suspină
Într-o undă.
Putem să fiu un firicel de iarbă,
Să îmi iau din pământ înțelepciunea,
Să o recit, când ziua-mi este oarbă
Și-un roi de viespi perturbă rațiunea,
Să m-absoarbă.
Puteam să zac în fiecare clipă
Ce s-a-mbrăcat în a vieții farsă,
Dar zborul m-a ales, îi sunt aripă
Când răsăritul zorile își varsă,
Le disipă…
Puteam să fiu o lacrimă-n văzduhul
Ce-și plânge bucuria și-ntristarea;
M-am metamorfozat, cuminte-n stihul
Ce-n scrieri își găsește alinarea,
Uitând oful.
Puteam să fiu dulci licăriri în noapte,
Dar sunt un tandru freamăt de poveste,
Slobod în universu-mi blânde șoapte
Purtate de-adierile celeste,
Tot mai apte.
Putem să fiu, într-un mănunchi, o cheie,
Să îmi descui un drum plin de-nțeles,
Să strâng la piept vrăjitele condeie,
Să mă înalț prin ele… și-am ales
Să fiu femeie.
20.07.2025
Comentarii recente