Călimară cu trăiri

 

Am umplut o călimară

cu trăiri: bucurii,

tristeți, așteptări,

iluzii,

căderi sau ridicări

și… cu iubiri sau, neiubiri,

cu de toate,

…frânturi din viață

 

îmi adăp penița

cu cerneala din călimară

și curg rând pe rând trăirile

pe câte o coală

se scurg sentimente

din roșul cernelii

până se epuizează

 

și atunci

liniștea coboară

ca o tăcere proaspătă după o furtună

și atunci, stau în balanță perfectă

golul călimării

cu plinătatea sufletului

 

magie pură să poți transforma

cerneala simțurilor

în coli cu personalitate

 

 

 

Visul meu de toamnă

 

În visul meu de toamnă

erai doar tu

ca o cădere ușoară

de frunze

te așezai în gândul

meu și șopteai a ploaie

 

pe buze îmi

rămâneai a must

și ochii-i

închideam să simt

 

cum

curge

melodia

ta șiroiaie

și-n

ropote ca

Toamna de Vivaldi

 

 

 

 

Acolo, undeva…

 

Când simți mult gol

îți vine să te prăbușești în

tine să te acoperi cu tine

să te îmbrățișezi pe

tine și să te privești cu

iubire până când

ochii îți ies din gol

încrezători

că poţi privi din nou

plinul ce dă să renască din tine

 

și-atunci ridici o mână

care trage cealaltă mână

și cu totul sari din nou

în lume

îți netezești haina șifonată

și te uiți în jur

acolo, undeva,

te așteaptă din nou

Viața…

 

 

 

 

Fărâmă de nisip

 

Am prins timpul într-o fărâmă de nisip

se zbătea să alunece

în clepsidra universală

nu voiam să îl las

ar fi devenit măsurabil și prizonier

eu îl prindeam în ideea de libertate

de zbor împreună

de nemăsurat

de ,,timpul nostru” personalizat…

 

ce alunecare spre infinit

când uiți să măsori obsesiv ceea ce se

scurge

și începi să clădești din ceea ce rămâne…