Amară și dulce
Uită-ți umbrela acasă când plouă
Și spune-mi secretele tale în zori…
Cere-mă hrană la trei dimineața
Și-n taină iubește-mă iar până mori.
Dansează cu mine pe strada pustie
Lăsând stropii reci să ne ude sărutul
Și tălpile goale asfaltul să-l simtă F
ierbinte și unic precum asfințitul.
Uită-ți mănușile negre, de piele
Și simte-mi obrazul de stropi înghețat.
Sărută-mi cu ochii buzele reci
Și ține-mă strâns între brațe ce ard.
Spune-mi că vrei să trăiești în povestea
Ce-și scrie cuprinsul cu noi și iubirea,
Spune-mi că eu sunt pelinul și mierea
Ce-aprind întunericul și nasc fericirea!
Înfloriri de frunze
Plămânii mei au învățat să geamă
Și frunze mi-au crescut pe bluza verde
Și locuiește-n mine o-nflorire
Ce nu vrea primăverii să se-nchine.
Fiori se răsucesc în buzunare,
Prin bluză îmi ies muguri de uraniu
Iradiind dorință de iubire
De dincolo de noi venind spre tine.
Cu mine însămi aș plăti-nzecit
Să nu-mi mai curgă marea ta sub pleoape,
Să simt pe frunza umerilor goi
Doar înfloriri de drag venind din noi.
Flori de câmp
Culege-mi flori sălbatice de câmp
Cum sunt și eu și cum voi fi mereu
Și dăruiește-mi-le în amurg
Să le adorm pe căpătâiul meu.
Spune-mi râzând că sunt precum un mac
Când strălucește-n soare, roșu aprins…
Sau o iluzie albastră de cicoare
Care iubește unic fără să fi promis.
Culege-mi flori scăldate-n dimineți,
Pline de roua ce le îmbrățișează
Și spune-mi că ți-e dor de nebunii
Ce ți-au lipsit, iar sufletul oftează.
În dimineți și în amurg dă-mi flori de câmp
Și-am să mă-mbrac în ele când voi visa adânc…
Sare albastră
S-a făcut albastru, ninge pe la poli
Într-o iarnă plină cu vise eterne…
Ni se face dor de o altă joi,
Jar închis în trupuri, care arde, geme…
Fulgi tăcuți de gânduri se aștern pe buze,
Nespuse cuvinte în sărut vibrează…
Visele-s fierbinți însă patu-i gol…
Printre gene negre, lacrima oftează…
Să strângem plânsul nopții-n călimară
Și-apoi în zori să scriem pe zăpadă
Cu sare-albastră-a vieții noastre dramă
În care ne-am iubit, tu-ntreg și eu întreagă…
Comentarii recente