Nu — acela nu sunt eu

 

…Ce vezi în timp ce mă privești

vezi omul cu capul ușor aplecat

cu fața veștejită

și ochii care încet

se închid

și vezi o himeră

între zid și perete

între limanuri fără poduri

nu, acela nu sunt eu.

 

Ce auzi în timp ce mă asculți

auzi cuvintele rostite parțial

auzi cuvintele cuvântate

în râs sau lacrimă,

nu, acela nu sunt eu…

 

Din acest cerc

nu pot să evadez

îmi fuge pământul de sub picioare

încă un minut

și voi mărturisi

pun totul în joc.

 

 

 

 

Pauză de dejun

 

Azi

la o cafea

în timpul pauzei

mi-am răsfoit

viața

cine sunt eu

îndelung m-ascund

de mine însumi

unde am fost

în tot acest timp

tot mai greu

mă regăsesc

și-mi amintesc de teoria

lumilor paralele.

 

Testament

O forță

spre sine mă atrage

mă cufund

tot mai mult

viața mă sufocă

totul mi se ruinează

soarele și luna

își pierd lumina,

vine întunericul cel veșnic;

în fața altarului

mă rog pentru iertare

primesc ultima împărtășanie

voi pleca într-un nou ținut

testamentul

încep să-l scriu

de viață

nu pot să respire

cui îi pasă de mine

au rămas

doar amintirile.

 

 

 

Căutare

Caut tăcut un cuvânt apropiat

vieții mele să spun ceea ce

mă împlinește în totalitate.

 

Nu-mi sunt necesare

niciun fel de (în)semne

îmi lipsesc doar cuvintele

ca să-ți spun tot ce simt față de tine…

 

Fiecare vine

din depărtarea sa necunoscută

și fiecare dintre noi se liniștește

în felul său

când încetează ecoul

mi-e teamă de cuvintele rostite.

 

Nu există viață fără de cuvinte,

de aceea le las să curgă

să se scurgă curgă…

 

 

 

 

Urletul

Din munți

urletul lupilor

spintecă

noaptea de iarnă

Acel urlet

se va opri

 

Gândește-te că ești veșnic

prin răcnet

chemi pe cineva

din vis

te prefaci

în monstru

în vuiet încordat.

 

Ți-e teamă

din tine

să nu pornească

rănitul lup.