„Fie ca sufletul meu să înflorească în

dragoste, pentru întreaga mea existență”.

(Rudolf Steiner)

 

Am adunat

 

Am adunat iubirile în vise

Și ramuri înfloreau în vânt,

Sunt albe firele și ninse

De-atâtea ruginite ploi.

 

În palme desfrunzesc uitarea

Ce trece și se pierde-n nori,

Te las să pleci grăbit, iubire,

Ca florile de meri ce mor.

 

Și printre fluturi ce roiesc

Pasteluri în culori visez

Sunt multe câmpurile verzi

De jocul ielelor ce trec.

 

Am adunat parfum de dor,

Ca un copil pribeag ce sunt

Și iarăși am atins un ram

Să înflorească și să-l am.

 

 

 

Am atins

 

Am atins cu palmele stele,

cu sufletul iubirea,

ca un joc în spirala timpului,

lacrimile le-am așezat

în borduri ascunse,

să nu le găsesc niciodată.

 

Dacă m-ai întreba cine sunt,

ți-aș răspunde: sunt marea

și pot spăla suflete de păcate

și dureri nenăscute.

 

Dar pot fi soare și speranță,

mă agăț ca o meduză de viaţă

și îmi găsesc locul oriunde,

chiar și în taine ascunse.

 

Ce tristă e ploaia ce cade

în grădina sufletului singuratic,

îl stropește și pleacă

sau îl stoarce și uită…

Cât este ceasul?

În palmele mele e viaţă

sau poate durere.

 

„Adevăratele povești de dragoste

nu au final”.

(Bach)

 

 

 

 

O noapte într-o toamnă

 

De te-aș iubi numai o noapte

Ca toamna pasageră dintre noi,

Ţi-aș împleti șirag de stele

Din frunze galbene ce mor.

 

La malul mării șterg uitarea

Și forma inimii lipită de nisip,

Eu am lăsat-o astă-vară

Când nu știam că norii plâng.

 

De te-aș iubi numai o noapte,

Mi-aș îngropa iubirea sub un pom

Când vine ziua primăverii

Să înfrunzească răsărind din nou.

 

Și dacă strugurii sunt storși,

Zdrobiți în teasc de lemn de chiparos

Din zeama scursă ne îmbătăm ușor

În noaptea de uitare și de dor.